Faceți căutări pe acest blog

joi, 23 noiembrie 2017

Revoluția și victoria sa

Textul de mai jos are dimensiuni mari. Dacă vrei să-l citești separat, fără să trebuiască să accesezi acest blog sau Internet-ul ca atare, poți să-l downloadezi:

a) de aici
sau
b) de aici
sau
c) de aici
sau
d) de aici

Lectură plăcută!

1. Acest text are drept subiect confruntarea dintre două stări de fapt din România. El explică originile celor două stări de fapt, trăsăturile lor precum și motivele pentru care una dintre ele, și anume Revoluția post-industrială, se va impune în mod inevitabil.

2. Ca să știm unde ne aflăm ca societate și spre ce ne îndreptăm trebuie să înțelegem de unde venim.

3. O țară nu este definită doar de nume, granițe sau steag ci mai ales de modelul civilizațional căruia îi aparține. Cum este organizată economia țării respective? Cum se realizează accesul la resurse (private sau comune) ? Cine îl controlează? Cine exercită puterea și care sunt obiectivele celor care exercită puterea? Care sunt valorile cetățenilor din țara respectivă? Răspunsurile la aceste întrebări definesc - direct sau indirect - toate aspectele fundamentale ale vieții cetățenilor din națiunea respectivă, de la calitatea drumului între două localități sau gradul de frecventare al ceremoniilor religioase până la modalitățile favorite de petrecere a timpului liber sau frecvența și subiectele protestelor stradale.

4. Orice tentativă de înțelegere a României este condamnată să eșueze atâta timp cât nu este atins subiectul modelelor civilizaționale din România și, pe cale de consecință, a faptului că ele se află într-un conflict dezechilibrat (forțele implicate fiind inegale). Practic, România realizează o tranziție rapidă, dar nu foarte ușoară, de la un model civilizațional la altul.

5. Unul din cele două modele civilizaționale este global, posedând - e adevărat - caracteristici locale dar care au o relevanță secundară. Celălalt model civilizațional, cel pe cale de a pieri, este unul prezent doar în România și în alte câteva țări din sud-estul Europei precum și din fosta Uniune Sovietică. Caracteristicile locale ale celui de-al doilea model sunt definitorii pentru înțelegerea sa.

6. Originea modelului civilizațional pe cale de prăbușire este o tranziție anevoioasă, înceată și incompletă: urbanizarea României. Începând cu 1947, rolul principal în această tranziție îl are sistemul comunist. Din considerente ideologice și economice, el încearcă să creeze un proletariat urban numeros și dedică o parte majoră a energiei sale acestui proiect. Cu excepția Albaniei, Republica Socialistă România era în 1989 cea mai rurală țară din lagărul comunist, 47% din populație locuind la sat (situația din alte țări comuniste: Polonia 39%, Bulgaria 34%, Ungaria 34%, URSS 27%, Cehoslovacia 25%1). Acest rezultat poate fi caracterizat drept un eșec. După patru decenii de comunism, aproape jumătate de țară trăia în afara fluxurilor de viață moderne, chiar conform definiției sistemului comunist pentru "modernitate". În plus, multe din localitățile urbane ale României erau orașe doar cu numele, stilul de viață fiind în continuare rural pe formă și mai ales pe fond.

7. În consecință, ce model civilizațional aveam în 1989? Unul cu patru caracteristici fundamentale:

- fusese construit de sistemul comunist românesc, ceea ce implica după 1965 un naționalism acerb, cu tente majore de xenofobie. Independența mentală sau financiară nu erau încurajate. Datorită absenței reformismului intern, economia românească era cea mai centralizată și mai puțin liberalizată din tot lagărul comunist. Statul era principalul actor al vieții sociale și economice. Societatea civilă era non-existentă.

- integra modelele de comportament personal și social ale lumii rurale - unde se aflau aproape jumătate din locuitori.

- avea vagi tipologii industriale. Primau formulele de organizare ierarhică a societății. Televizorul era principala sursă de informare (nota bene: vector de comunicare unidirecțional și care obligă receptorul la pasivitate).

- era balcanic, ceea ce colorează și afectează toate cele trei trăsături de mai sus: mediul rural era de subzistență (nu prosper precum în Ungaria sau Polonia), eficiența industrială era mică (nu precum în R.D.G. sau Cehoslovacia), comunismul prelua sau se mula pe rețelele de patronaj existente din epoca pre-modernă. Normele informale jucau un rol egal cu legea oficială. Mica corupție era acceptată, în special în numele supraviețuirii crizei alimentare de la final de regim.

După cum arată și paragraful de mai sus, cele patru elemente se influențau reciproc. (O analiză detaliată a interacțiunii dintre ele întru formarea imaginii complete a modelului civilizațional nu-și găsește locul aici). Să denumim acest model, pe scurt, 'CRIB': Comunismul Ruralo-Industrial Balcanic.

8. În 1989 modelul CRIB era singurul cunoscut de cea mai mare parte a populației. Ion Iliescu are succes în ultimul deceniu al secolului trecut întrucât propune un CRIB "cu față umană", adică capabil să răspundă nevoilor economice ale populației într-o mai mare măsură decât cel precedent, pre-1989. Propunerile ne-CRIB, adică cele care porneau de la sisteme de valori ne-comuniste sau ne-balcanice, sunt privite de marea parte a societății drept exotice și prea riscante. Incapacitatea evidentă a economiei românești de a livra beneficii populației la nivelul dorit duce la eșecul lui Iliescu și al partidului său din 1996.

9. Opoziția post-1989 față de CRIB a avut mai multe surse. Cele mai importante trei au fost inițial:
a) dorința generică de sincronizare cu Vestul;
b) antipatii față de o componentă sau alta a mesajului CRIB, în special în zonele ne-balcanice ale României;
c) intenția de a recupera modelul civilizațional pre-CRIB, cel din perioadele interbelică și antebelică.
Un al patrulea izvor de opoziție față de CRIB își face simțită prezența după 2000, devenind din ce în ce mai important cu fiecare scrutin iar acum un fluviu. În acest moment, este cea mai importantă forță din economia românească și, când și dacă decide să se activeze, din politica românească. Nu mai urmează lideri carismatici, ci generează anti-eroi2 (ex. Klaus Iohannis sau Nicușor Dan). Degajă o energie puternică, atât de puternică încât forțează partidele politice să o urmeze și să reacționeze la ea, mai degrabă decât să o controleze sau să o coordoneze. Această forță este Revoluția post-industrială.

10. Revoluția este în principal una tehnologică, dar influențează direct sau indirect toate aspectele vieții de zi cu zi și toate domeniile de activitate ale societății. Revoluția nu este în principal una politică, dar are și forme de manifestare politică - secundare pentru Revoluție și care nu reprezintă principalul său front de acțiune.

10b. Folosirea unei majuscule - "Revoluție" și nu "revoluție" - este importantă. Nu e vorba de o schimbare într-un domeniu anume ('dă click aici! o revoluție în modul în care ANAF percepe taxe!') sau de o răscoală ('e revoluție la Steaua! Jucătorii vor alt antrenor!'). Fenomenul este imens ca amploare și schimbă în profunzime societatea românească. Ca impact, este și va fi incontestabil mai mare decât revoluția din 1989 care, după cum se poate observa, nu a dus la dispariția CRIB ci doar la reformarea parțială a acestuia - la 27 de ani după căderea lui Ceaușescu, CRIB încă există iar în câteva zone din România e aproape la cotele de putere de dinainte de 1989.
De asemenea merită precizat că există o probabilitate majoră ca aceasta fie prima Revoluție de dezvoltare prin care România va trece integral, evoluția de la rural la industrial fiind, după cum s-a arătat la punctul 6, una ratată sau parțial ratată.

11. Pentru a clarifica: este vorba de o Revoluție și nu doar de o schimbare sau modificare întrucât are un impact profund asupra celor trei subiecte fundamentale de interes pentru orice ființă umană.

12. Primul dintre ele este reprezentat de resurse. Accesul la ele se realizează prin metode noi prin comparație cu anii '70 sau '50. Piața muncii este în mare parte schimbată față de cea în care CRIB a proliferat și dominat. Mai mult, piața muncii din România este în continuă schimbare și acum - dimensiunile schimbării fiind pur și simplu dramatice. Iată cum stau lucrurile în ultimii ani, de când Institutul Național de Statistică ține o evidență detaliată a ramurilor ocupaționale3:







Din populația ocupată, câți își câștigă traiul...
2008
2012
2016
În sectorul economic primar (agricultură, industrie extractivă)
30,8 %
30,6 %
25,0 %
În sectorul economic secundar (industrie, construcții, dar și furnizare energie electrică, gaze naturale, apă pentru consum casnic4)
30,0 %
27,3 %
28,3 %
În sectorul economic terțiar5 (servicii, inclusiv învățământ și sănătate)
33,25 %
37,0 %
41,45 %
Administrație publică și locală
5,95 %
5,1 %
5,25 %

Două observații adiționale:
- Momentul în care sectorul terțiar devine cel mai important dintre toate, dacă te interesează acest lucru, este 2006.
- În perioada 2008-2016 sectorul terțiar al economiei este singurul care înregistrează o creștere, una de aproape 25% în termeni relativi.

13. Însă împărțirea de mai sus nu ia în calcul caracteristicile CRIB. Învățământul și sănătatea sunt în cea mai mare parte oferite de către stat, în cea mai mare parte la standardele și cu eficiența CRIB, adică cele de dinaintea Revoluției post-industriale. Dacă separăm aceste domenii și le includem alături de cele administrative, rezultă următorul tabel, probabil mai relevant pentru România:


Din populația ocupată, câți își câștigă traiul...
2008
2012
2016
În sectorul economic primar (agricultură, industrie extractivă)
30,8 %
30,6 %
25,0 %
În sectorul economic secundar (industrie, construcții, dar și furnizare energie electrică, gaze naturale și apă pentru consum casnic6)
30,0 %
27,3 %
28,3 %
În sectorul economic terțiar7 (servicii)
25,1 %
28,8 %
32,9 %
Administrație publică și locală (precum și învățământ și sănătate)
14,1 %
13,3 %
13,8 %

Ce ne spune acest tabel? În doar opt ani sectorul terțiar al economiei a înregistrat o creștere rapidă și constantă, de +0,9% sau +1% pe an. Mai important este că acest sector era al treilea angajator ca mărime în 2008, al doilea în 2012 și primul în 2016.

În 2008 ponderea celor angajați în acest sector era cu 4-5% mai mică decât a celor din sectorul primar sau secundar; situația s-a inversat în 2016.

În maxim 15 ani sectorul economic terțiar va angaja mai mult de jumătate din forța de muncă din România; dacă includem aici și învățământul sau sănătatea acest fenomen va avea loc în maxim 6 ani.

Anul de inflexiune este 2013 (unul simbolic, întrucât atunci apar în România protestele stradale de mare amploare, superioare numeric cu mult "avertismentului" din 2012). Începând cu 2013 sectorul terțiar al economiei ocupă o mai mare parte din forța de muncă atât decât cel primar cât și decât cel secundar. Un fenomen adițional, dar de maximă importanță, este reducerea din motive demografice a celor care-și câștigă traiul din agricultură, aceștia devenind pensionari. De asemenea, o mică parte din cei care părăsesc agricultura capătă un loc de muncă în industrie.

14. Revoluția post-industrială nu poate fi însă redusă la dimensiunea sectorului economic terțiar. (De altfel, statisticile de la punctul anterior exclud câteva categorii de cetățeni: pensionarii, tinerii aflați în sistemul de învățământ, șomerii, cei care muncesc la negru în țară și românii aflați în afara granițelor. Acest aspect nu înlătură realitatea modificărilor din economia românească). Să nu ne gândim numai la IT, PR, publicitate și alte domenii apărute până și în occident abia în ultimele decenii. Schimbările tehnologice importate din vest fac ca angajata unei fabrici din Zalău în 2017 să fie expusă la alte valori și modele de organizare, să aibă nevoie de alte aptitudini și să dezvolte alte principii decât angajata aceleiași fabrici în 1987 sau chiar angajata unei fabrici din Bavaria în același 1987. O parte semnificativă a birocrației din sectoare aparent industriale sau conexe epocii industriale (furnizarea de energie electrică și gaze naturale, construcții) precum și din administrația publică este expusă în mod constant la informatizare.

15. Identitatea resurselor importante este de asemenea în modificare. În România anului 1988 o jumătate de kilogram de salam valora greutatea sa în aur. Acum o parte a societății se mobilizează în numele unor teme vaste, nu neapărat cu aplicabilitate concretă pentru viața lor personală sau imediată (mediu, lupta anti-corupție, comportamentul guvernului vizavi de un subiect sau altul). Acest lucru poate fi explicat și prin "piramida lui Maslow" - munca post-industrială este mai bine plătită, deci grijile legate de supraviețuire trec în fundal. Însă nivelul de trai nu este singura variabilă care contează. Marii beneficiari ai CRIB, deținătorii marilor averi din România, nu manifestă interes pentru teme post-industriale. În cadrul unei generații, protestatarii nu provin neapărat din familii mai bogate decât non-protestatarii8.

16. Al doilea subiect fundamental de interes pentru orice ființă umană este relația cu ceilalți. În funcție de perspectiva ta filozofică, e vorba fie de contracte nescrise, fie de o luptă constantă pentru putere și dominare. Indiferent cum vezi mecanismul, Revoluția post-industrială a schimbat radical situația. În continuare voi da câteva exemple, fără pretenția de a epuiza subiectul: nașterile sunt mai puține și au loc mai târziu în viața părinților. Formalizarea relațiilor erotice e defavorizată iar familia atomică în scădere ca pondere. Numărul locurilor de muncă într-o carieră profesională este numeros (și nu 'unul pe viață' precum în CRIB). În câțiva ani de zile o persoană din societatea post-industrială locuiește într-o succesiune de locații (apartamente și case, închiriate sau cumpărate) la fel de numeroase cât cineva din epoca CRIB de-a lungul întregii vieți. Mobilitatea geografică (deplasarea între localități sau țări) este de asemenea mai înaltă decât înainte de 1989. Munca infrecventă, bazată pe contracte fără ritmicitate, devine larg răspândită. "Prietenii" sunt mai mulți decât la generațiile anterioare, dar intensitatea prieteniilor este mai slabă. Deschiderea către comunități noi, bazate pe sharing și nu pe o familiaritate profundă și îndelungată, este de asemenea fără precedent. Motivele de ostracizare se schimbă: scad ca relevanță preferințele sexuale, identitatea etnică sau religioasă, neapartenența la etnia majoritară sau la națiune (adică a fi minoritar etnic sau a fi străin), dar încep să conteze (adică să devină motive de ostracizare) cultul valorilor CRIB, preferințele fără dubii, frica de expunerea la nou.

17. Componenta comunistă a acronomului CRIB, adică impunerea în mod forțat a adeziunii față de comunitate, eliminase încrederea societății în acțiunea organizată comună, aceasta fiind formalizată, osificată, nulificată de conținut și fiind construită de sus în jos. Revoluția post-industrială acționează în sens totalmente contrar: comunitatea este neformalizată, în continuă modificare, este încărcată cu multiple conținuturi și se construiește de jos în sus (adică nu la apelul unei autorități formale). De exemplu, într-o zi oarecare din viața unei persoane aflată în epicentrul Revoluției, ea preia de pe Internet fișiere via torrente, comunică prin Facebook spre mai multe comunități, semnează o petiție online sau offline, merge la un festival alături de mii de oameni cu care nu era familiară și face cunoștință cu persoane din afara cercului său imediat de cunoștințe dar care-i împărtășesc un interes anume, de nișă. Niciuna din comunitățile la care s-a făcut referire implicit în fraza anterioară nu este fundamentală pentru acea persoană și în același timp toate sunt definitorii, toate explică un aspect sau altul al identității sale.
Mai simplu spus, într-o lună de zile o persoană din epoca post-industrială intră în contact cu la fel de mulți oameni cât o persoană din epoca CRIB într-un deceniu.

18. În România prezentă, cea mai importantă relație a devenit cea cu autoritatea de orice tip, în legătură cu care - dintr-o perspectivă post-industrială - nu se mai pornește de la prezumția de superioritate. Efectul este puternic atunci când autoritatea este din lumea CRIB, încercând să folosească limbajul CRIB și normele CRIB de obținere a supunerii, iar cea sau cel aflat în poziție fără putere formală este din lumea post-industrială. Cei doi au concepții diferite cu privire la putere și autoritate: cine trebuie să și le asume, cum sunt concentrate sau disipate, nivelul de transparență necesar, viteza cu care trebuie exercitate, etc.

19. Poate cel mai important aspect al Revoluției este schimbarea nu atât a identității cât a ramelor prin baza căreia se definește identitatea. Un exemplu este prăbușirea identității naționale din poziția de primordialitate, o evoluție diametral contrară propagandei CRIB. Pentru un locuitor al Iași-ului cu acces la internet, New York poate fi mai aproape mental decât Buhuși. Identitatea europeană e mai importantă decât cea națională. În plus, identitatea de actor al Revoluției post-industriale este mai importantă decât cea europeană sau națională - a comunica cu un locuitor post-industrial al Amsterdam-ului sau Berlin-ului e mai facil și în viața reală preferat unei discuții cu cineva atașat valorilor CRIB dar care locuiește la două străzi distanță. Prezentul suprascrie cu voracitate trecutul: Zuckerberg e mai relevant decât Ștefan cel Mare iar Internet-ul mai semnificativ din punct de vedere emoțional decât Revoluția de la 1848. O importanță majoră o are din acest punct de vedere răspândirea limbii engleze, sângele Revoluției globale. Libertatea de călătorie adusă de integrarea în UE și de apariția liniilor aeriene low-cost este un factor adițional. Generații întregi dintr-o familie n-au părăsit orașul Călărași, în timp ce cel mai recent vlăstar ajunge la facultate în București, vizitează într-un week-end Viena, în altul Berlin-ul și eventual capătă o bursă Erasmus care-i permite să locuiască la Torino timp de șase luni... toate acestea până să împlinească 25 de ani.

20. Atenție: identitatea națională nu dispare, ci se prăbușește din poziția de primordialitate. Protestele de la începutul anului 2017 marchează o extindere majoră a Revoluției din acest punct de vedere. Simboluri comunitare de larg impact, precum tricolorul sau imnul național, sunt asumate de către societatea post-industrială. Revoluția își asumă simbolurile comunității naționale adică refuză să se (mai) identifice drept o forță marginală care cedează simbolurile întregii comunități pentru ca acestea să fie utilizate de către CRIB, subînțeles până atunci drept proprietarul lor de drept.

21. Implicit conflictul dintre cele două stări de fapt ține de valori: disciplină vs. autonomie individuală, nepotism vs. eficiență, rețele verticale (autoritate) vs. rețele orizontale (coparticipare și cooperare), autoritate delegată vs. autoritate disipată, neo-feudalism vs. transparență, naționalism vs. cosmopolitism, tradiție vs. schimbare și comunitate de durată dar mimată vs. comunitate efemeră dar autentică.

22. Mai sus am folosit exemple simplificatoare cu privire la CRIB și Revoluția post-industrială. O divizare a oamenilor în CRIB și post-industriali este imposibilă. Cu toții cărăm "virusul schimbării", că vrem sau că nu vrem, că suntem consumați de el aproape în totalitate sau că doar tușim nițel, din când în când. Oricărei generalizări i se poate răspunde cu contra-exemple devastatoare la nivel individual. Revoluția nu cunoaște limite de vârstă sau educaționale. Nu e limitată doar la o parte a României, nu e limitată doar la un nivel de venituri și nu e limitată doar la un anumit tip de orașe ("de la 100 de mii de locuitori în sus", de exemplu). Poți lucra în design grafic, aflându-te în fața unui calculator zi de zi și să aparții, ca valori, lumii CRIB; poți să locuiești într-un sat pe care să nu-l fi părăsit niciodată și să înțelegi câte ceva despre modelul de funcționare al lumii post-industriale pentru că ai pârghii tehnologice care te conectează la alte lumi, permițându-ți să escaladezi limitele geografice. Cu toții ne aflăm undeva pe un continuum; strict ca metaforă, de la 0,01% pro-CRIB la 99,99% pro-CRIB și, implicit, de la 99,99% pro-Revoluție până la 0,01% pro-Revoluție. Cu toții deținem măcar un pic de Revoluție și măcar un pic de CRIB în noi. În România prezentă se fac selfie-uri la moaște și se dansează "ironic" pe manele în cluburile post-industriale. Mai mult: ne schimbăm în mod constant. Uneori saltul de valori în defavoarea CRIB este dramatic, alteori este vorba de o evoluție lentă și de durată. Însă schimbarea e uni-direcțională. Nimeni nu devine mai favorabil CRIB și mai defavorabil Revoluției. De ce? Experiența migrației spre Vest, mediată sau împlinită prin reîntoarcere, a accelerat ceea ce avansul tehnologiei începuse deja să facă. Revoluția nu poate fi oprită, cum nici cea industrială nu a putut fi oprită acum un secol și jumătate. Mai devreme sau mai târziu ea cucerește tot. Dar nu pe toți în același timp, nu pe toți cu aceeași viteză, nu pe toți în același fel.

23. Nu trebuie înțeles din paragraful anterior că viteza Revoluției post-industriale ar fi egală cu cea a Revoluției industriale. Cea prin care trece România acum este mult mai rapidă, prin natura mijloacelor tehnologice și de comunicare răspândindu-se cu o repeziciune mult mai mare. În ciuda migrației spre vest a multor exponenți ai Revoluției, aceștia au fost "înlocuiți" cu repeziciune de exponenți noi, produși în România de către schimbări.

Speță: în anul 1989 situația economică a municipiilor Constanța și Cluj-Napoca era cvasi-identică, primul dintre ele având însă avantajul existenței unui port de importanță internațională precum și potențialul turistic. La un sfert de secol după aceea, cele două municipii se aflau în situații diametral opuse: Constanța era pe cale de depopulare, fiind de asemenea singurul oraș major din România în care prețul metrului pătrat de locuință era în scădere9 în timp ce Cluj-Napoca suferă o atipică pentru România criză de suprapopulare. Principala diferență între traiectoria celor două localități o constituie dezvoltarea Universității Babeș-Bolyai ca pol de cunoaștere, cu un accent special pus pe domeniul informaticii. Acest lucru însă nu se întâmplă începând cu 1989, ci are rădăcini mult mai recente. Doar câțiva ani de perseverență în construirea fundamentelor unei societăți post-industriale au adus o schimbare majoră și de substanță.

24. Pe cât este societatea post-industrială de informală și modulară, pe atât este CRIB de formal și stabil. Dacă atunci când vorbim despre societatea post-industrială facem referire la indivizi și evoluții, piesele componente ale CRIB sunt structurile de putere controlate de către CRIB și relațiile din interiorul respectivelor structuri de putere.

Ce este o structură de putere CRIB? Orice organizație formală de culegere și/sau distribuire a resurselor conform normelor CRIB și în folosul membrilor CRIB. Exemple: un minister, o primărie, organizația municipală de femei a unui partid, un cenaclu, o comisie parlamentară, o universitate, o școală, o antrepriză economică cu capital de stat, o regie autonomă, etc. Evident nu toate ministerele, primăriile, etc sunt structuri CRIB.

25. Structurile CRIB conțin o varietate de tipologii. Le menționez întrucât ele sunt importante în înțelegerea ideilor din restul textului. Subliniez că e vorba de tipologii, adică forme ideale, și nu de clase sociale sau grupuri sociale - influența Revoluției atinge treptat, mai mult sau mai puțin, pe toți cetățenii României.

26. Oamenii dependenți de CRIB sunt persoane care din motive obiective nu au cum să beneficieze de Revoluție, aceasta de fapt amenințându-le stilul de viață. Singurul mod în care pot supraviețui este prin receptarea resurselor obținute de CRIB și distribuite către ei. Exemple în acest sens ar fi un cuplu de tineri părinți șomeri dintr-un oraș mic, unde prezența Revoluției este limitată iar locurile de muncă sunt controlate de structuri CRIB, sau un pensionar care a muncit în epoca CRIB și care este în mod autentic atașat de valorile CRIB. În continuarea acestui text fac distincția între "susținători" și "dependenți", cei dintâi desfășurând activități10 în sensul susținerii CRIB; susținerea pentru CRIB sau dependența de CRIB se modifică în timp nu numai datorită influenței în creștere a Revoluției ci și datorită unor factori sistemici ai CRIB (detalii la punctul 72 al acestui document).
Una din greșelile tactice ale Revoluției e să demonizeze sau să-și ostilizeze oamenii dependenți de CRIB. Condamnați de istorie la servitute, aceștia nu sunt responsabili pentru situația lor decât într-o foarte mică măsură. Cei care puteau să emigreze au emigrat. În cazul celor cu o capacitate de muncă înaltă, CRIB nu are interesul să le ofere aptitudinile necesare ca să iasă din mrejele CRIB; nu e clar dacă CRIB ar putea face asta și dacă ar vrea (vezi punctul 62). Dintre toate grupurile sociale din România, dependenții de CRIB au traiul cel mai dificil și întâmpină cele mai multe dificultăți în atingerea unui nivel satisfăcător de trai material sau de confort psihologic. Deseori cei dependenți de CRIB se întorc împotriva sistemului, nemulțumiți de oportunitățile limitate oferite de acesta. Revoluția din 1989 trebuie văzută și prin această prismă.

27. Elitele CRIB sunt cei care extrag resurse din activitatea CRIB pentru îmbogățirea proprie. Exemple ar fi un președinte de consiliu județean care impune o taxă neoficială de 20% șpagă la fiecare contract sau un afacerist a cărui cifră de afaceri este bazată în mod integral pe prietenia cu primarul unui municipiu.

28. Falșii aliați ai CRIB sunt persoane care aparent fac parte din structurile CRIB dar care posedă valorile Revoluției și acționează în consecință, sabotând activitatea CRIB în mod activ sau prin pasivitate. Exemple ar fi un birocrat care avertizează "pe surse" vectori de comunicare online în legătură cu o inițiativă pro-CRIB a ministerului în care muncește sau o persoană care lucrează la o agenție guvernamentală pentru egalitatea de șanse și care duce proiecte la final în mod eficient, fără a folosi resursele aflate la dispoziție pentru a se îmbogăți pe sine sau pe cei apropiați.

29. Falșii reformatori ai CRIB: atașați valorilor CRIB și de obicei parte a elitei, ei apar în mod natural atunci când CRIB și societatea post-industrială se află într-un conflict vizibil și public. Scopul lor este fie de a crea confuzie fie de a realiza în mod autentic o mini-reformă sau un pas înapoi ("cedăm aici ca să nu cadă toată șandramaua"). Un exemplu clasic îl reprezintă un politician care afirmă și crede că o măsură care avantaja CRIB și care a stârnit furia societății post-industriale a fost "prost comunicată", fiind subînțeles că fondul măsurii era unul corect.

30. Oportuniștii CRIB sunt persoane care nu au un atașament major față de toate obiectivele sistemului dar care îl folosesc strict pentru a obține resurse. Diferența dintre ei și elite este că oportuniștii se pot comporta în momente-cheie, de criză, în sens contrar intereselor CRIB dacă acest lucru este mai convenabil pentru ei. Exemple ar fi un membru al administrației locale care îndeplinește unele doleanțe ilegale ale șefilor direcți dar nu pe altele sau un membru de partid care își face simțită prezența doar în momentele distribuirii de beneficii către membrii organizației dar nu și când este nevoie de muncă pe teren.

31. Mercenarii CRIB sunt persoanele care susțin obiectivele elitei și energizează baza de susținere, fiind răsplătiți în acest sens cu o parte din resursele colectate de sistem: mai puțin decât elitele dar mai mult decât dependenții. Exemple în acest sens ar fi un realizator de talk-show-uri care propagă mesajele CRIB sau o actriță care își folosește prestigiul și popularitatea dobândite în epoca CRIB pentru a transmite fanilor ei mesaje anti-Revoluție. Ca și oportuniștii, ei fac parte din ecosistem și măresc, în percepția tuturor, forța CRIB dar la criză pot părăsi corabia.

32. Până acum am prezentat de unde venim și, în linii mari, trăsăturile celor două stări de fapt. Dar le-am prezentat mai degrabă static, ca pe niște poze bidimensionale. Cum interacționează CRIB și societatea post-industrială?

33. Multe din conflictele sau problemele societății românești au de-a face cu coexistența CRIB și a lumii post-industriale. Se poate chiar afirma că orice conflict social sau problemă socială este, mai devreme sau mai târziu, conectabil(ă) cu lupta pentru resurse dintre CRIB și lumea post-industrială. Această afirmație pare bizară până când punem întrebarea "de ce?" sau mai utila: "ce stă în calea schimbării necesare?" Mai devreme sau mai târziu pe lanțul cauzal vom descoperi fie structuri CRIB care doresc să-și mențină privilegiile sau aria de control, fie structuri post-industriale care își fac simțită prezența.

34. Cele două fluvii în care curg conflictele societății românești sunt cele două crize de coabitare: criza societății post-industriale în relația cu CRIB și criza CRIB în relația cu societatea post-industrială.

35. Criza societății post-industriale în relația cu CRIB este caracterizată de ritmicitate, intensitate abruptă și viteză în demobilizare.

36. Criza societății post-industriale în relația cu CRIB este ritmică întrucât perioadele de timp dintre două "scântei" au rolul de a acumula energie, pregătind criza viitoare. Niciodată evenimentul punctual care duce în mod aparent la o manifestare publică a nemulțumirii nu trebuie văzut drept cauza sa unică - deseori nu este nici măcar cauza sa reală. Societatea post-industrială acumulează în mod constant și nu foarte conștient o sumă de nemulțumiri care erup la prima oportunitate. Ca exemplu minor și poate surprinzător, Bucureștiul e un generator constant de proteste anti-CRIB și din motivul că traficul este deficitar indiferent de mijlocul de transport folosit (autoturism, metrou, autobuz, etc.), până și mersul pe jos fiind îngreunat de mașinile parcate pe trotuar. Zeci sau sute de astfel de "muguri ai furiei", demonstrații elocvente ale inadaptării unei administrații CRIB la nevoile unei societăți post-industriale, converg spre a crea din când în când explozia.
De observat că România are anual sau cvasi-anual proteste începând cu 2012. Singurul an când nu au existat proteste stradale (2016) a fost unul în care guvernul aflat la putere a avut o platformă de acțiune post-industrială și a comunicat extrem de intens cu societatea post-industrială, iar forțele CRIB implantate în administrație au fost mai puțin vizibile.

37. Criza societății post-industriale în relația cu CRIB este reactivă întrucât Revoluția preia, zi de zi și om cu om, controlul asupra societății. Atipică, bizară, în contra cursului evenimentelor nu este Revoluția, ci o inițiativă sau alta a CRIB de manifestare a puterii sale (ceea ce invariabil implică limitarea puterii Revoluției). Următoarea metaforă poate clarifica lucrurile: dacă șapte oameni iau o decizie împreună, iar al optulea membru al grupului cere cuvântul pentru a-și exprima dezacordul, ea/el face acest lucru tocmai pentru că nu controlează situația, finalitatea întâlnirii urmând să nu fie cea dorită de ea/el.

38. Criza societății post-industriale în relația cu CRIB are o viteză considerabilă de demobilizare întrucât interesele societății post-industriale nu sunt de a controla CRIB. Revoluția produce instituții noi, în special informale, instituții care în mod natural captează atenția și energia oamenilor din societatea post-industrială. Contactul cu CRIB este evitat sau redus la minimul posibil (dar acest "minim", având în vedere amploarea Revoluției, reprezintă foarte mult pentru CRIB). Deseori, victoriile Revoluției în fața CRIB nu sunt duse până la punctul final, atenția fiind atrasă de alte teme, mai atractive pentru societatea post-industrială și mai apropiate de interesele sale native.

39. Elementele care completează criza societății post-industriale în relația cu CRIB sunt cele trei N: nerăbdare - neorganizare - necooptare.

40. De ce nerăbdare? Societatea post-industrială se așteaptă ca ritmul său să fie egal cu cel al schimbărilor din România ca atare. Acest lucru e imposibil din motive demografice, precum și din cauza rezistenței în creștere a CRIB (detalii la punctul 93 al acestui text). Implicit, societatea post-industrială trece prin pusee emoționale de bucurie, extaz și dezamăgire.

41. De ce neorganizare? Societatea post-industrială are prin definiție modele de mobilizare total diferite de cele ale CRIB. Acest lucru e benefic Revoluției și o protejează de eventuale tentative CRIB de a o represa. Cum să controlezi simultan zeci de mii de conturi de Facebook care acționează în mod independent sau coroborat, dar nu dirijat, într-un scop anume? Pe de altă parte, această formulă alambicată are și dezavantaje consistente. Pe definiția standard a "organizării" (cuprinsă în careul "sistematizare - structurare - ordine - disciplină"), societatea post-industrială este deficientă. Ea nu vorbește limba CRIB și nu poate oferi parteneri de dialog CRIB. Absența liderilor și structurilor formale împiedică sedimentarea pe termen lung a unor soluții sau contestări ale CRIB. Prin definiție societatea post-industrială e variată, neunificată, include ca parte a jocului dezacorduri interne.

42. De ce necooptare? Cu excepții solitare, societatea post-industrială nu încearcă să comunice cu persoanele aflate în afara ei. Nu știe să speculeze divizările din interiorul societății CRIB, în special cea dintre elite și dependenți. Unul din motivele pentru care societatea post-industrială nu poate sau nu dorește să își culeagă aliați din afara zonei sale de confort este incapacitatea de a genera subiecte sau mesaje în limbajul CRIB. Deși în realitate Revoluția are loc peste tot și neîncetat, căile de comunicare dintre practicanții fervenți și cei nou-veniți sunt încă firave. Practic, Revoluția își este completă și se simte completă alături de ea însăși. O comoditate naturală joacă și ea rolul ei: din perspectiva unui membru al societății post-industriale, cu cât o persoană este mai îndepărtată de valorile societății post-industriale, cu atât dialogul cu acea persoană este mai dificil. Este infinit mai ușor și mai plăcut să petreci timp și energie mentală cu un alt membru al societății post-industriale, eforturile necesare "traducerii și adaptării" gândurilor fiind prin comparație zero.

43. Criza CRIB în relația cu lumea post-industrială este, spre deosebire de cea menționată anterior, constantă, bazată pe proactivate și marcată de încetinire în demobilizare.

44. Criza CRIB în relația cu lumea post-industrială este constantă întrucât presiunea exercitată de schimbările economice, sociale, tehnologice și geografice este neiertătoare. Structurile de putere CRIB nu trebuie văzute drept forțele implacabile ale Imperiului din Războiului Stelelor ci mai degrabă drept o echipă de pompieri care are o noapte de coșmar, cu zeci de intervenții în zeci de cartiere diferite. Pentru CRIB nu există moment de liniște sau de răgaz, energia sistemului fiind concentrată în totalitate asupra menținerii sale în viață.

45. Criza CRIB în relația cu lumea post-industrială este definită și de măsuri proactive. CRIB încearcă să acționeze pentru protejarea ariilor sale de influență, de la cele geografice la cele simbolice, mobilizându-se împotriva schimbării naturale a lucrurilor (expunerea la cultura post-industrială; extinderea tehnologiilor moderne și a valorilor produse indirect de acestea; evoluțiile demografice defavorabile CRIB). Inițiativele CRIB sunt, pe termen mediu și lung (deseori chiar și pe termen scurt) destinate să eșueze: CRIB trebuie văzut drept o persoană care trasează cu piciorul linii pe plajă, uneori chiar lărgindu-și "teritoriul" înspre mare, în tot acest timp strigând către valuri: "Până aici" sau chiar "aici să nu mai îndrăzniți să veniți, e teritoriul meu, vă ordon!" Pe un termen destul de lung însă, întreaga plajă va fi acoperită de apă.
În acest paragraf am prezentat imaginea unui om țipând spre valurile mării. Înțelesul ei este mai profund decât pare la prima vedere: CRIB nu are un interlocutor în sensul clasic, adică o mișcare politică pe care să o poată învinge sau un curent de opinie ce are un lider carismatic la vârf, ci încearcă să comunice cu o evoluție istorică, ceea ce este imposibil.
Activitatea instituțiilor CRIB este, în mod definitoriu, marcată de lentoare și ineficiență (detalii la punctul 62); tentativele liderilor de a le mobiliza sunt, în consecință, încununate arareori de succes și stau sub pecetea grabei. Această grabă duce la erori, ușor de speculat de către societatea post-industrială sau de către alți lideri din interiorul lumii CRIB, care doresc preluarea puterii în dauna celor aflați acum în fotolii.

46. Criza CRIB în relația cu lumea post-industrială este definită de încetinire în demobilizare. Tabăra CRIB dedică timp și resurse glorificării proprilor eșecuri, în numele creșterii solidarității de grup. Victoriile sunt puține și de obicei temporare, deci nu pot fi folosite la nivelul necesar. Întotdeauna mai există o luptă de dat, o redută de apărat, o nouă culme de cucerit (măcar temporar). Niciodată munca CRIB și a susținătorilor săi nu se încheie, nu are finalitate și nici nu are cum să aibă finalitate. Cu cât conflictul dintre CRIB și societatea post-industrială este mai puternic (adică: cu cât Revoluția amenință mai mult CRIB), cu atât mobilizarea CRIB este mai îndelungată și are loc la cote mai înalte, ceea ce afectează funcționarea sistemului și îl expune la probleme de uzură.

47. Criza CRIB în relația cu lumea post-industrială conține trei elemente agravante sau nefericite pentru situația CRIB. Dacă lumea post-industrială poate procesa, chiar și la un nivel limitat, obiectivele CRIB, sistemele CRIB nu posedă aceeași capacitate vizavi de lumea post-industrială. Nu este vorba de trei defecte, precum cele 3 N (nerăbdare - neorganizare - necooptare), ci de trei greșeli: percepția greșită, tonul greșit, audiența greșită.

48. Atunci când Revoluția își face simțită prezența în mod evident în spațiul de confort al CRIB, CRIB este dezorientat. Ca metaforă, gândește-te la un elefant teleportat instantaneu din mediul său natural direct la Polul Nord. Orice mesaj din lumea non-CRIB este neinteligibil. Structurile CRIB creează narațiuni CRIB pentru a-și explica lumea non-CRIB. De remarcat modul în care conducerea Partidului Social Democrat a copiat, cu ocazia protestelor din 2017, trei din cele patru teme fundamentale ale comunicării publice ceaușiste din 1989, una pur CRIB, axată pe stat ca noțiune fundamentală: a) dezmembrarea țării, b) influențele străine, c) amenințarea la adresa ordinii (de partid și) de stat. Una singură a lipsit din motive de inadecvare istorică (categoria întregului protest ca fiind huliganic). Explicațiile sunt iraționale și nu acopereau nici măcar parțial evenimentele care avuseseră loc în mod obiectiv. De exemplu, nu e clar despre ce dezmembrare a țării putea fi vorba în contextul în care, pentru prima dată de la Marea Unire, protestele se răspândiseră de-a lungul și de-a latul întregii țări. O lume colorată este văzută prin lentile alb-negru; mai blând spus, se încearcă a se juca fotbal pe străzile Angliei în 2010 cu regulile din secolul 18.

49. Structurile CRIB încearcă să-și mascheze slăbiciunile în fața dependenților și în același timp să creeze panică în rândul oponenților prin agresivitatea în limbaj și comportament. Structurile CRIB recunosc amenințarea existențială pe care o prezintă Revoluția la adresa propriilor lor valori. Se poate merge chiar la nivel micro: pentru fiecare persoană care aderă la valorile CRIB, lumea post-industrială este haotică și dificilă, existența ei necesitând adaptare, adică consum de resurse, un lucru dificil de întreprins pentru cei aflați în situații de slăbiciune fizică sau financiară. Agresivitatea este, în acest context, de înțeles.

50. Structurile CRIB au în momentele dificile o singură reacție constructivă, și anume orientarea obsesivă spre propria bază de susținere. Doleanțelor de natură juridică sau politică li se răspunde cu mărirea resurselor alocate către dependenți. Această semi-strategie are rolul de a asigura soliditatea frontului CRIB ("măcar ai noștri să rămână cu noi, să nu ne trădeze!"). Ea implică, printre altele, și negarea dialogului, ceea ce irită și mai mult lumea post-industrială.

51. Fiecare din cele trei greșeli (percepția greșită, tonul greșit, audiența greșită) funcționează drept fitil pentru următoarea declanșare a crizei, clarificând din ce în ce mai apăsat societății post-industriale dimensiunile conflictului cu CRIB. De asemenea, aceste greșeli au rolul de a forța "spectatorii" crizei să aleagă o tabără sau alta. Cum societatea post-industrială este în creștere, acest mecanism defavorizează CRIB, mărind numărul celor care își asumă public valorile Revoluției și opoziția față de valorile CRIB.

52. Aici ne aflăm. Dar spre ce ne îndreptăm? Ce se va întâmpla în continuare? Întrebarea este, de fapt: ce coordonate are prăbușirea CRIB?

53. O precizare importantă este că schimbările violente și rapide sunt de obicei false sau lipsite de substanță. De exemplu, PCR a dispărut în 1989 aproape instantaneu dar s-a reconstruit cu repeziciune și a reformat CRIB parțial. Pentru a utiliza un reper istoric mai util, nicăieri Revoluția precedentă, cea industrială, nu s-a proclamat prin decret. Până și în țările în care schimbările au avut loc în grabă - precum Japonia - a fost necesară o generație pentru ca ele să fie implementate în întregime.

54. Pentru a înțelege coordonatele căderii CRIB, trebuie percepute două tensiuni interne cu care se confruntă acest sistem. Una dintre tensiuni este economică, tehnică, are de-a face cu resursele cu care operează sistemul și cu modul în care sunt ele preluate și distribuite. O voi numi, din motive ce îți vor deveni evidente în continuare, "tigrul în lesă". Cealaltă tensiuni este structurală, ideatică și ține de valorile sistemului. O voi numi "păcatul originar". Ambele periclitează integritatea CRIB și îi reduc, în mod constant și independent, capacitatea de supraviețuire. Cele două tensiuni se influențează uneori reciproc, lucru la care voi face aluzie în continuare atunci când e cazul.

55. Tensiunea economică din sânul CRIB poate fi formulată astfel: CRIB urăște Revoluția ȘI are nevoie de ea. Pentru a înțelege această situație paradoxală, să înțelegem că există două obiective pentru CRIB:
a) îmbogățirea elitelor CRIB
și
b) menținerea unui nivel de trai măcar parțial îndestulător pentru dependenți.
Obiectivul b) este important pentru CRIB întrucât fără susținerea acestor persoane CRIB nu-și poate menține controlul asupra puterii politice. Există de asemenea și o componentă psihologică în obiectivul b) : elitele CRIB trebuie să primească, în cel mai pur stil balcanic, o reconfirmare constantă a puterii lor... altfel nu se mai simt elite.

56. Însă unicul mod de a colecta resurse la un nivel care să permită îndeplinirea ambelor obiective este exploatarea lumii post-industriale. Acesteia trebuie să i se ofere, în consecință, condiții propice din punct de vedere economic. Acesta este motivul pentru care CRIB nu pune sub semnul întrebării cota unică, revenirea la impozitarea veniturilor angajaților din IT și alte măsuri de acest tip. Aceste măsuri crează însă și un cadru favorabil amplificării Revoluției.

Să punem problema invers și să facem un experiment mental: să ștergem din imaginea țării tot ce înseamnă mediu economic post-industrial, adică nu numai serviciile și IT-ul dar și activitățile economice industriale care fac uz de cuceririle tehnologice ale ultimelor decenii. Rămân doar structuri CRIB, însă acestea nu pot asigura consumul necesar pentru colectarea unui volum mare de taxe și impozite. Fără acest volum de taxe și impozite, sistemele CRIB nu pot asigura, prin furt, nivelul de trai cu care sunt obișnuite elitele CRIB și, simultan, sistemele de subzistență ale dependenților de CRIB.

57. Pentru CRIB, Revoluția e un rău necesar, un tigru ce trebuie ținut în lesă dar care trebuie, fie și cu antipatie, hrănit din când în când astfel încât să nu moară. Ca să rămânem în coordonatele imaginii, problema CRIB este că, independent de acțiunile CRIB, tigrul crește cu rapiditate, capacitatea lesei de a-i limita libertatea de acțiune scăzând pe zi ce trece.

58. Întrucât aspectul de mai sus poate să pară teoretic, voi arăta în continuare trei exemple de manifestare a acestei tensiuni: sistemul românesc de învățământ, dilema dimensiunii aparatului bugetar și discursul "capital național vs. multinaționale".

59. Dacă există un domeniu vital pentru CRIB, în afară evident de controlul statului, este educația. Dintr-un punct de vedere, ar fi vital pentru supraviețuirea CRIB ca Revoluția să fie oprită pe cât posibil după cum urmează:
- sistemul de învățământ românesc să fie dezinformatizat în totalitate;
- modelul educațional să fie cel al CRIB, bazat pe supunere față de autoritate, lipsa inițiativei proprii, memorare, valori patriotice infuzate cu xenofobie, etc.
O educație pe norme post-industriale mărește forța Revoluției, garantând creșterea în număr a cetățenilor lumii post-industriale.
O educație pe norme CRIB, fiind inadecvată pieții de muncă din secolul 21, duce la o salarizare proastă dacă nu chiar la șomaj și deci reduce autonomia absolvenților față de structurile de putere controlate de CRIB, transformându-i în dependenți.
Din acest punct de vedere CRIB deja a eșuat. Dezvoltarea Revoluției în România este deja la cote consistente. Pe de altă parte, CRIB nici nu are în întregime interesul de a menține sistemul de învățământ la cote dezastruoase. O piață a muncii depresată produce puține resurse, deci se poate fura mai puțin sau, alternativ, se poate distribui prea puțin către cei dependenți de CRIB.
Rezultatul din acest moment este unul haotic. Există instituții educaționale de calitate, care produc non-stop cetățeni post-industriali, și există instituții educaționale sub-finanțate, care în teorie pregătesc copii și adolescenți pentru o lume CRIB ce nu mai există. Un factor tipic pentru mediul produs de Revoluție este că educația formală, impusă de statul român, nu deține rolul fundamental în formarea cetățenilor. O școală anume poate avea o programă CRIB, poate încerca să formeze copii în spiritul CRIB și să le ofere aptitudinile CRIB, însă acest lucru valorează foarte puțin dacă, în afara orelor de curs, copiii sunt expuși la artefactele și valorile lumii post-industriale.
Ineficiența inerentă instituțiilor CRIB e discutată mai pe larg în continuare. Legat de subiectul educației, vreau să precizez că, și dacă s-ar lua decizia ca sistemul de învățământ să fie restaurat în integralitatea sa pe norme CRIB, implementarea cu acuratețe a normelor ar eșua, permițând astfel Revoluției să continue și să dăinuie.

60. Un alt exemplu de dilemă care poate fi integrată în tensiunea "tigrului în lesă" ține de dimensiunea aparatului bugetar. Cu cât acesta este mai mare, cu atât CRIB joacă un rol mai mare în viața mai multor familii, mărind șansa ca aceștia să devină dependenți de CRIB și deci potențiali susținători în confruntările cu societatea post-industrială. De asemenea, cu cât responsabilitățile statului român în relația cu cetățenii săi sunt mai numeroase și mai vaste, cu atât este mai ușor CRIB să încetinească orice fel de activitate post-industrială prin birocratizarea excesivă a acesteia.

În același timp, banii cheltuiți cu aparatul bugetar reprezintă bani care nu mai ajung în buzunarele sau conturile bancare ale elitelor CRIB. Singurul mod de a ieși din acest calcul cu sumă zero este mărirea contribuțiilor societății post-industriale la bugetul de stat, însă acest lucru periclitează existența CRIB ca sistem în mod dramatic: persoanele care-și câștigă existența din activități post-industriale pot părăsi țara ( = banii lor dispar pentru întotdeauna) sau pot realiza evaziune fiscală de proporții, imposibil de stopat de către CRIB datorită ineficienței implicite a instituțiilor aflate sub controlul său (mai multe detalii despre acest aspect la punctul 62 de mai jos).

61. CRIB recunoaște pericolul pe care îl reprezintă multinaționalele, vector de transmitere a valorilor post-industriale. Fiecare angajat al unei multinaționale putea fi, în cazul în care acestea n-ar fi existat în România, o persoană dependentă de CRIB și deci potențial susținător al său.
Pe de o parte CRIB ar dori ca aceste multinaționale să plece.
Pe de altă parte are nevoie de fondurile plătite de acestea către stat sub formă de taxe și impozite.
CRIB face vorbire despre capitalul românesc, încercând să apere business-urile elitei sale, însă o situație interesantă a început deja să se dezvolte în sensul în care capitalul românesc a început să-și dezvolte o apăsată identitate post-industrială. E de așteptat ca în curând CRIB să-și rafineze discursul, atacând direct (și doar) antreprizele economice ale Revoluției.

62. Sistemul CRIB a eșuat deja de două ori: la finele anilor '80 nu mai putea îndeplini nevoile economice ale societății iar la începutul de mileniu a obligat milioane de persoane din zone geografice aflate cvasi-integral sub controlul său să emigreze din cauza acelorași deficiențe economice. Sub titlu de ipoteză, răspândirea Revoluției în România a fost grăbită tocmai de ineficiența alternativei la Revoluție. Aceste două fenomene - sau trei, dacă includem și ipoteza - nu sunt accidente. CRIB este în genere ineficient și produce ineficiență, aceasta ajungând să afecteze chiar funcția de supraviețuire a CRIB. Acesta este "păcatul originar" al CRIB.

63. Ce înseamnă acest lucru la nivel generic?
- Structurile de putere CRIB sunt nemeritocratice (componenta comunistă: decizia se ia de către lider și e aprobată în unanimitate, fără obiecții) și lente (componenta balcanică: nu eficiența primează);
- Personalul CRIB este în stare continuă de degenerare. Nu există resurse umane inteligente care să-l înlocuiască și care să aparțină valoric CRIB;
- CRIB nu are capacitatea de a manageria sisteme în mod eficient, bazându-se pe monopoluri pentru a-și menține accesul la resurse (printre cele mai CRIB-izate sisteme din România sunt Poșta Română și sistemul medical de stat în care, în ciuda pompării de resurse imense, penuria de materiale este colosală iar calitatea serviciilor este în genere deficitară);
- CRIB are o capacitate extrem de redusă de a manageria crize - este de așteptat ca evenimentele catastrofice din viitor să aibă semnificații mult mai profunde decât suferința celor implicați direct, întrucât vor expune slăbiciunile CRIB inclusiv susținătorilor săi, darămite societății post-industriale.

64. Un factor adițional de ineficiență este competiția autentică pentru resurse în interiorul CRIB. În orice structură CRIB pot exista două sau mai multe centre de putere reală. CRIB nu este o piramidă perfectă și etanșă, componenta balcanică dăunându-i în mod constant. În alt plan, lipsa de democrație din interiorul structurilor CRIB duce la apariția unor crevase adânci dar vizibile din afară doar în momente de criză.

65. Un simptom al ineficienței CRIB este necesitatea de a aloca resurse cât mai vaste unor domenii din ce în ce mai restrânse ca impact sau ca relevanță pentru România ca atare. Un exemplu semnificativ în acest sens este relația CRIB cu instituțiile culturale de stat, repere majore în epoca pre-1989 dar golite de înțeles în contextul multi-polarității societății industriale. CRIB caută CRIB și se simte bine (doar) în CRIB. Elitele CRIB cumulează doctorate, curtează Academia Română și formează cercuri de congratulare reciprocă. În ecuație poate să intre în anii viitori și Ministerul Culturii, mai nou denumit și al Identității Naționale sau festivalul Pasărea Măiastră din București. Se folosesc resurse financiare pentru a se menține în viață persoane, structuri și inițiative irelevante, fără impact. Efectul asupra societății post-industriale este nul. Însă aceste autorități CRIB, fără relevanță în epoca post-industrială, au rolul de a mări încrederea liderilor CRIB în propria forță. După cum ai observat până acum și după cum vei observa și în continuarea documentului, e un lucru de care au mare nevoie, teritoriul controlat de ei prăbușindu-se sub picioarele lor.

66. Ineficiența CRIB este evidentă și în plan cultural sau ideologic: CRIB nu creează nimic niciodată, ci readuce în prim-plan valori desuete sau se auto-plagiază. Revoluția a readus pe buzele elitelor CRIB sau mercenarilor CRIB aceleași formule ca în urmă cu două decenii, când CRIB se temea de o potențială pierdere a controlului asupra societății: Soros, ruperea țării, infiltrare. În momentele mai liniștite CRIB regenerează mitologiile de dinainte de 1989: puritatea poporului român, Dacia, folclorul românesc, toate - atenție - reutilizate într-un context anti-Revoluție. CRIB are totuși capacitatea de a se lipi de teme care provin din afara sa, atâta timp cât le consideră coerente cu valorile CRIB și opuse valorilor Revoluției, chiar dacă respectivele teme sunt false (ex. interzicerea căsătoriilor între persoane de același sex, un non-subiect în România până la momentul lansării inițiativei Coaliției pentru Familie).

67. Paragraful de mai sus era necesar, întrucât trebuie înțeles că structurile CRIB distribuie nu numai resurse concrete, ci și simbolice. După 1989 funcția ideologică a CRIB a suferit intens - CRIB e nevoit să regurgiteze temele utilizate atunci. Funcția creativă a CRIB n-a fost niciodată foarte dezvoltată - cea mai mare parte a mesajelor de dinainte de 1989 erau un amestec de a) cuvinte fără înțeles concret, importate direct din vocabularul comunist și b) mesaje legionare. După 1989 această funcție s-a stins cu totul: nu există niciun ideolog sau intelectual CRIB care să creeze o serie nouă de mesaje. Incapacitatea CRIB de a ideologiza nou-veniții în sistem este extrem de semnificativă în acest sens. Ponderea "oportuniștilor" este colosală și are o mare probabilitate de a duce la o prăbușire rapidă și integrală a întregului eșafodaj.
Unul din cazurile cele mai interesante este folosirea formulei "tinerii frumoși, inteligenți și liberi" de către actori ai structurilor de putere CRIB pentru a identifica în mod pare-se ironic agenții Revoluției care se opun CRIB. Fenomenul lingvistic și psihologic din spatele formulei este extrem de interesant: prin contrast, factorii CRIB care utilizează formula în sens peiorativ se auto-identifică cu amărăciune sau invidie ca fiind:
- "bătrâni", nu neapărat biologic dar civilizațional: exponenți ai unui sistem falit din punct de vedere istoric și pe cale de descompunere
și/sau
- "urâți", iarăși o aluzie la datarea fizică
și/sau
- "proști", incapabili să țină pasul cu cuceririle tehnologice sau să le însușească
și/sau
- "sclavi", rotițe fără autonomie într-un sistem pe care nu-l controlează.

68. Un exemplu mai important de ineficiență este controlul solid al CRIB asupra unora din mijloacele de informare tradițională. CRIB are o relație extrem de prietenoasă cu majoritatea televiziunilor de știri, e obsedat de deținerea Agerpres și influențează în mod puternic presa locală. Investiția a fost și este una falimentară, existând o disproporție puternică între sumele alocate și rezultatele obținute. Ce era extrem de util în 1982 sau 1992 este acum ineficient.
Demografic cei dispuși să utilizeze aceste mijloace de informare în masă este în scădere. Cel mai elocvent exemplu este importanța Televiziunii Române pentru structurile CRIB din politică, sumele alocate instituției fiind invers proporționale cu popularitatea sa în rândul populației; în mod ideal TVR ar trebui să ajungă o cochilie goală pe dinăuntru, unicul său scop din perspectiva CRIB fiind conexarea a mii de familii ale angajaților la resursele CRIB și transformarea lor în dependenți de CRIB, emisia în sine urmând să devină un aspect irelevant și inutil pentru absolut toate părțile implicate (elita CRIB, angajați TVR, susținători CRIB sau lumea post-industrială).

69. Structurile CRIB și vectorii de imagine care, din interes financiar sau atașament real față de valorile CRIB încearcă să le susțină, conștientizează instinctiv că bătălia este pierdută zi după zi. (Într-o zi răcoroasă de primăvară nu stai să meditezi asupra faptului că temperatura în cameră a scăzut ci, deseori fără să-ți dai seama, te duci să închizi fereastra). Implicit, intensitatea mesajelor din mijloacele de comunicare controlate de CRIB crește. De la atacuri s-a ajuns la propagarea de falsuri, în speranța că publicul pro-CRIB va fi hipermobilizat. Prin natura sa însă acest lucru este imposibil de realizat și, mai mult, inutil.

70. Dominația CRIB asupra mass-media din România nu este nici măcar completă. Cel mai important vector TV din România (Pro TV, cu o audiență dublă față de cea a tuturor televiziunilor de știri insumate) are de la fondare o platformă subtilă dar evidentă de subminare a valorilor CRIB.

71. CRIB a devenit conștient de necesitatea de a activa pe câmpul inamicului. CRIB încearcă cu timiditate să controleze rețelele sociale de comunicare online. Este obligat să facă acest lucru întrucât o parte din baza sa de susținere a cedat parțial Revoluției, utilizând acest mijloc de comunicare. CRIB folosește însă ... metode CRIB: cantități de postări care nu conving pe nimeni din tabăra adversă.

72. Unul din cele mai importante dezavantaje ale CRIB este faptul că își subminează propria bază de susținere. Persoanele dependente de CRIB nu posedă resursele financiare necesare pentru a avea o dietă decentă sau o îngrijire medicală de calitate. Problemele din sistemul de sănătate afectează disproporționat tocmai ... susținătorii de nădejde ai CRIB, anume oamenii vârstnici pentru care CRIB e singurul model civilizațional pe care l-au cunoscut. Mortalitatea infantilă este mare în spațiile dominate de CRIB. Consumului de alcool tare, care decimează anual susținătorii CRIB, face parte din bagajul cultural al CRIB. Spre deosebire de epoca decretului anti-avort, CRIB-ul actual nici măcar nu poate genera noi cetățeni în zonele pe care le controlează pentru a-i înlocui pe cei pierduți din motive demografice. Accesul la resursele necesare unui trai de minimă calitate pe standarde europene nu se poate realiza decât prin susținerea financiară a unor rude din afara CRIB (ex. adult de 30 de ani plecat la muncă în străinătate susține financiar doi părinți aflați în rural, de 60 de ani fiecare). Această situație încurajează însă "contaminarea" cu valori non-CRIB.

73. Un aspect interesant este că CRIB însuși nu crede în CRIB: elitele își fac operații în spitale din afara României și își trimit copiii la școală în străinătate, încercând ele însele să se etanșeizeze de contactul cu produsul propriei lor munci, adică statul român. Acest lucru reprezintă o vulnerabilitate, tăind legătura dintre elita CRIB și baza CRIB.
Slaba calitate a CRIB se traduce în participarea slabă la vot a oamenilor cei mai expuși la efectele negative ale Revoluției și deci în teorie cei care ar avea nevoie în cea mai mare măsură de protecția CRIB, adică cei mai săraci dintre români11. În 2014 a avut loc un scrutin prezidențial în care unul din candidați, și anume Victor Ponta, a făcut apel la valori CRIB în mod exemplar. În turul doi 27% din votanții oponentului său aveau 10 clase sau mai puțin12 - fără cele 1,5 milioane voturi acordate de aceștia lui Iohannis, Victor Ponta ar fi câștigat. Aceste fenomene sunt mai dese decât s-ar crede, dependenții de CRIB deseori jucând renghiuri sistemului prin neparticipare sau vot contrar intereselor CRIB. Prin trădarea principalei lor obligații față de CRIB - menținerea prin vot a sistemului la putere - ei își manifestă nemulțumirea față de unul sau mai multe din aspectele funcționării CRIB.

74. Corupția, un element semnificativ al CRIB pre-1989, a ajuns unul din elementele-cheie în percepția publică cu privire la CRIB. În afară de a irita societatea post-industrială ("iată cât de evident este unde se duc banii pe care îi plătim ca taxe!"), efectul mai important este de a slăbi legătura dintre susținătorii CRIB și elite. Datorită proliferării informației cu privire la averea elitelor CRIB, susținătorii devin conștienți de disproporția dintre, pe de o parte, resursele culese de către elite și păstrate pentru ele și, pe de altă parte, cantitatea neglijabilă care ajunge la cei dependenți de CRIB13.

75. Un simptom al ineficienței este capacitatea din ce în ce mai redusă a CRIB de a conștientiza imaginea strategică a situației. În 1995 România a început să depună eforturi pentru accederea la Uniunea Europeană. Cu acea ocazie Tudorel Postolache, economistul care a condus Comisia de la Snagov, afirma (italicele îi aparțin lui, nu mie): "Problema cardinală a strategiei naționale: (...) dacă este adevărat că, după predominanța succesivă a generațiilor de produse muncă-intensive, capital-intensive și sciento-intensive, o nouă generație de produse, și anume cultural-informațional-intensive, se profilează ca prevalente în economia mondială a viitorului, atunci orice țară care dorește stoparea decalajelor de productivitate de care suferă, cum este cazul României, trebuie să promoveze cu perseverență valorile proprii unei economii în care cultura și informația devin sfera de activitate determinantă"14.
Teza lui Postolache a devenit următoarea: pentru ca România să nu rateze și Revoluția post-industrială în felul în care a ratat-o pe cea industrială este nevoie de capital. Acest capital nu e numai financiar ( = sumele de bani necesare pentru achiziționarea propriu-zisă de computere) ci și cultural ( = capacitatea de dialogare între programatori; preluarea de către populație a uneltelor informatice de ultimă oră, de la browsere la programe de editare). România, o țară săracă în ambele privințe, are nevoie de o infuzie de ambele tipuri de capital. Integrarea în Uniunea Europeană este singurul mijloc de a realiza acest transfer.
Faptul că argumentele economice erau dublate de cele geopolitice a fost un pas.
Ulterior o bună parte din clasa politică care a semnat Acordul de la Snagov a conștientizat că fuseseră duși de nas, dar era prea târziu. Iepurele scăpase din pălărie.

76. În 2015, Miron Mitrea - un versat aparatchik al CRIB - scria: "Apariţia industriei informaţiei, ca şi apariţia plugului de exemplu sau a fierului, este firesc să împingă la schimbări majore. Şi, sigur, la apariţia unor categorii sociale diferite, cu doleanţele lor, aşteptările şi speranţele lor. Cu un mod de viaţă diferit. Şi deci, cu aşteptări politice diferite. Păi dacă, după cum am văzut bine în ultimii ani, majoritatea politicienilor nu sunt conştienţi de aceste schimbări, cum să li se adreseze, cum să-i motiveze? Practic o clasă politică desuetă este tot mai des surprinsă de o societate în curs de modernizare."15

În loc să fie eroi ai CRIB, Postolache și Mitrea au fost uitați. Reperele CRIB au devenit persoane care deținuseră mare autoritate (cum e și logic pentru CRIB), cu o inteligență peste medie dar care în privința schimbărilor prin care trece societatea și-au pus mai recent "ochelari de cal", refugiindu-se în reacționarism neproductiv. Ei energizează măcar parțial susținătorii CRIB dar nu oferă soluții pentru tensiunile CRIB.
Ca dovadă a degenerării intelectuale a CRIB, te rog să observi că atunci când CRIB suferă înfrângeri întotdeauna e vorba de conspirații, accidente, trădări și infiltrări. Greșelile sunt considerate tactice și sunt uitate repede.

77. În continuare voi sumariza cele de mai sus, prezentând trei scenarii concrete pentru evoluția viitoare ale României.

77a. Scenariul "domol": Evoluțiile economice continuă, apărând și o creștere a ponderii angajaților din industrie (de-ruralizare). Demografic CRIB este ronțăit pe dinăuntru de retragerea accelerată a elitelor vârstnice și funcționarilor vârstnici, sistemul fiind căpușat de "falși aliați", de fapt factori modernizatori. Crizele izbucnesc în continuare ritmic, dar niciodată la un nivel înalt precum în 2017. Ele capătă un aspect cvasi-formal, ambele tabere înțelegând implicit că există o linie roșie care nu trebuie traversată. CRIB va continua să pună pe prim-plan colectarea unui volum cât mai mare de resurse de la lumea post-industrială prin menținerea coordonatelor de dezvoltare ale acesteia, adică săpându-și singur groapa. În perioada 2021-2023 și mai ales 2025-2028 mai multe instituții-cheie pentru CRIB își pierd din forță sau sunt preluate de către vectori pro-Revoluție. Sistemul de învățământ, în special, suferă o transformare importantă. CRIB se stinge, devenind o forță marginală și izolată, o ciudățenie la fel de bizară precum societatea post-industrială la începuturile existenței ei.
Sub-varianta "Băsescu 2": un lider sau o structură din societatea post-industrială preia o parte din susținătorii CRIB, aparent unificând cele două segmente.
Sub-varianta "pașilor mici": printr-o succesiune de "falși reformatori", CRIB își schimbă textura, adaptându-se la realitatea schimbărilor economice și demografice.

77b. Scenariul "răscoalei". CRIB își pierde eficacitatea într-o asemenea măsură întrucât își pierde credibilitatea în fața propriei sale baze de susținere. "Falșii reformiști" nu se activează iar "oportuniștii" și "mercenarii" părăsesc corabia. Secțiuni vaste ale dependenților de CRIB se opun în stradă inegalităților dintre ei și elite.

77c. Scenariul "conflictului". Tensiunile din interiorul CRIB sau dintre CRIB și Revoluție sunt rezolvate de către un lider al CRIB în mod necugetat, prin exacerbarea opoziției față de Revoluție. Urmează un moment puternic din punct de vedere emoțional pentru întreaga societate, asemănător doar cu cel din vara anului 1990.
Continuări posibile:
Sub-varianta "pasului în spate": CRIB ezită să folosească toate mijloacele aflate la dispoziția sa ori suferă o înfrângere. Oarecum asemănătoare sub-variantei "pașilor mici" de la punctul 77a, această subvariantă implică o schimbare majoră de formă în discursul CRIB și regruparea sa.
"Autarhia": CRIB obține o victorie aparentă, eventual gonind cât se poate de mulți exponenți ai Revoluției în afara granițelor și scoțând România din Uniunea Europeană, însă lipsa de resurse duce mai devreme sau mai târziu la scenariul "răscoalei" de la punctul 77b.

Profilul psihologic al liderilor CRIB și circumstanțele punctuale vor înclina acul de compas al istoriei României spre unul sau altul din scenariile de mai sus.

78. E momentul să răspund unor întrebări care, probabil, ți-au trecut prin minte în timp ce citeai acest text.

Întrebare: De ce ești sigur că Revoluția nu poate fi oprită? Există totuși aspectul A, motivul B, posibila evoluție C, etc.
Răspuns: Revoluția nu este una românească ci face parte dintr-o evoluție a speciei umane. O singură națiune pe glob încearcă acum să îi reziste în totalitate, printr-un control teoretic perfect al mijloacelor de comunicare și al societății în genere. Este vorba de Coreea de Nord. Chiar și acolo, cetățenii înjgheabă mijloace de vizionare a programelor de televiziune sau a DVD-urilor din țările învecinate. Nivelul de trai este extrem de scăzut pentru majoritatea populației, elemente culturale locale înlesnind supraviețuirea elitei aflate la putere. Iar CRIB-ul românesc e infinit mai slab decât sistemul nord-coreean, deja "sângerând" datorită pătrunderii masive a Revoluției.

Să privim lucrurile și altfel. Regimul CRIB pre-1989, cu infinit mai multe mijloace de represiune la dispoziție, a trebuit să cedeze în fața unor evoluții economice, sociale (naționale) și geopolitice prin comparație cu care Revoluția post-industrială este un titan.

Un caz fascinant de eșec al taberei reacționare îl reprezintă Republica Moldova. Idealul CRIB-ului românesc este modelul moldovenesc (fiind vorba de unul sovietic i-am zice CRIS, cuvântul "sovietic" înlocuindu-l pe cel "balcanic"). Vectori post-industriali pleacă la muncă în afară - fără să reprezinte majoritatea migranților - iar în țară rămâne populația care depinde de CRIS. Astfel CRIS menține structurile de putere, opoziția la CRIS e în teorie nulificată prin migrație iar redevențele - banii trimiși din afară - mențin nivelul de trai al populației la un nivel decent, ceea ce CRIS nu poate face.
În practică CRIS a devenit prea lacom, periclitând capacitatea sa de a livra până și bruma de contribuție necesară susținătorilor săi, iar la cele mai recente alegeri candidatul anti-CRIS a obținut 48% din voturi, ceea ce este pur și simplu enorm, având în vedere așa-zisa "puritate" și etanșeitate a modelului teoretic sugerat mai sus.

79. Întrebare: Pot cele două modele coexista, paralel și în liniște?
Răspuns: Revoluția nu dorește construirea de granițe artificiale iar CRIB nu are capacitatea să o facă. Informația circulă la fel de ușor precum gestul de a apăsa un buton de telecomandă. Circulația oamenilor, aparent îngreunată de infrastructura slabă a României, este de asemenea facilă. În fiecare an sau clipă Revoluția contaminează și mai multe segmente de societate care erau favorabile CRIB.

Un aspect important în acest sens este superioritatea materială a societății post-industriale în fața CRIB. CRIB nu este capabil să asigure un standard de trai la nivelul celui post-industrial, iar această informație ajunge și în zonele sociale favorabile CRIB. Migrația este uni-direcțională: dinspre zonele CRIB spre zonele post-industriale (nu numai zone geografice ci și sociale). "Întoarcerea" în zonele CRIB - de exemplu o programatoare care se mută din Cluj-Napoca în ruralul vasluian pentru un trai mai liniștit și eventual deschiderea unei ferme - nu implică convertirea unei persoane la normele CRIB ci, dimpotrivă, virusarea zonei respective cu norme post-industriale, propagate de cei care se întorc.

80. Întrebare: Dacă Revoluția e un fenomen global, de ce pierde bătălia politică în alte părți (S.U.A., Marea Britanie, Ungaria, Polonia, etc) ?
Răspuns: Primul motiv este că cei care știu ce au de pierdut se mobilizează într-o măsură mai mare. Acest pas înainte al reacțiunii la Revoluție este temporar. El va dura atâta timp cât cei care își pot aminti de stadiul pre-Revoluție mai sunt încă activi din punct de vedere politic, adică capabili să voteze. Reamintesc că pentru Revoluție aspectul politic nu este cel principal, energia nefiind concentrată în principal asupra acelui subiect.

Al doilea motiv ține de identitatea oponenților Revoluției. Reperele la care se raportează FIDESZ (Ungaria), Lege și Justiție (Polonia), susținătorii Brexit (Marea Britanie) sau susținătorii lui Trump (S.U.A.) au o tradiție îndelungată, care pre-datează jumătatea secolului 20. Modelele civilizaționale pe care le apără și pe care le reprezintă n-au nimic de-a face cu CRIB, decât cel mult faptul că sunt anti-Revoluție.

81. Întrebare: Uneori scrii despre CRIB dar dai exemple din PSD. Sunt PSD și CRIB același lucru?
Răspuns: PSD e o instituție importantă a CRIB, dar nu singura. De asemenea, deși este principalul "braț politic" al CRIB, PSD nu e singurul partid CRIB și nu este singurul partid în care valorile CRIB sunt importante.

82. Întrebare: Ce-i de făcut?
Răspuns: Dacă ești parte din Revoluție, fă-ți vocea auzită. Încearcă să eviți cele 3 "N" (Nerăbdare, Neorganizare și mai ales Necooptare). Penalizează fiecare încercare a CRIB de a încerca să preia controlul asupra României. Nu fi violentă sau violent în acest sens, CRIB abia așteaptă. Fii activă sau activ - CRIB are capacitatea de a face foarte mult rău țării înainte să dispară. Nu te teme de răgetele și urletele CRIB - înainte de răsărit e întunericul cel mai mare. Faptul că ei sunt furioși e un lucru bun - ei simt că pierd puterea și că nu au soluții, ba mai mult că de fapt ei nu înțeleg problema de fel.

Dacă ești fan CRIB și ai ajuns până aici, ești probabil deja un "fals aliat" sau un "oportunist", chit că s-ar putea să nu-ți dai seama de asta. Caz în care îți urez spor la treabă și îți aștept contribuția la trend-ul pozitiv al României când va fi cazul să vină respectiva contribuție, nu e nicio grabă, vei avea multiple oportunități în viitor.

Dacă ești elită CRIB, încearcă să dezvolți aptitudinile post-industriale ale structurii de putere în care operezi. Informatizează, autonomizează, oferă disponibilitate la creativitate. Vei părea singur, mai ales în relații cu alte instituții CRIB, dar mărești capacitatea structurii de a reacționa la crize (și deci reduci capacitatea ta de a fi blamat pentru nenorocile viitoare). Pe termen lung, scopul tău trebuie să fie post-industrializarea structurii. Adică supraviețuirea ta economică și socială.
Dacă ce-am scris imediat mai sus nu te-a convins, ai și opțiunea migrației pentru întotdeauna. N-o să-ți placă deloc România deceniilor viitoare.

83. Întrebare: Aparțin toate structurile de putere formală CRIB?
Răspuns: Nu. Există și structuri de putere formală non-CRIB, atașate valorilor post-industriale - adică în care societatea post-industrială a preluat puterea temporar sau definitiv. Ele nu au fost discutate mai sus întrucât, prin natura Revoluției, nu au cum să joace un rol decisiv ci cel mult să ajute implementarea ei.

84. Întrebare: Poate Revoluția să ocupe structurile de putere CRIB? Eventual cu ajutorul structurilor de putere anti-CRIB?
Răspuns: Cvasi-imposibil. Revoluția nu produce decât într-o foarte mică măsură birocrați, politicieni, directori, etc. Revoluția nu se branșează la resursele umane ale partidelor CRIB, cele care furnizează personalul structurilor de putere CRIB. Mai important este că, pe termen scurt și mediu, societatea post-industrială nici nu pare interesată de a acționa în cele două direcții menționate mai sus. Dacă, prin alegeri, o candidată sau un candidat care susține valorile Revoluției ajunge la vârful unei structuri CRIB, ea sau el va fi blocat(ă) în rezistența personalului CRIB din instituție. Pentru înfrângerea respectivei rezistențe e nevoie de foarte mult timp și de investiții umane durabile.

85. Întrebare: CRIB a căpătat "față umană" după 1990. De ce n-ar fi capabil să treacă printr-o nouă reformă?
Răspuns: Revoluția a trecut cantitativ și calitativ de punctul la care să se poată înjgheba un armistițiu. Un lider reformist CRIB ar fi respins atât de structurile taberei sale ("de ce deviază de la norme?") cât și de lumea post-industrială ("e al lor"). Cele două tensiuni despre care am scris mai sus - "tigrul în lesă" și "păcatul originar" - arată că pur și simplu CRIB nu are destule cărți în mână pentru a putea încerca măcar să câștige partida.
Orice minimă tentație de reformă în interiorul CRIB este anihilată de existența rețelelor informale de decizie și distribuție a resurselor din CRIB. De exemplu, ce sens are să debirocratizezi "pentru cei mulți" când tu, om aflat la vârful ierarhiei CRIB, poți găsi o modalitate rapidă dar ilegală de a-ți rezolva propriile probleme - cu un telefon rapid?
Deja CRIB a trecut printr-o reformă după 1989. Componenta cea mai importantă a respectivei reforme - tolerarea existenței mediului privat și a investițiilor străine - este aproape letală pentru CRIB. Nu e clar ce altă reformă ar putea face CRIB, deja spațiul s-a împuținat.

86. Întrebare: Vorbești despre înfrângerea CRIB, dar nu există semne electorale că acest lucru s-ar întâmpla.
Răspuns: Pentru CRIB lupta electorală este fundamentală, întrucât permite accesul la structurile de putere. Pentru Revoluție lupta electorală e secundară, doar unul din aspectele în care poate acționa și nu cel mai important.
Dar să ne uităm cu grijă la ce se întâmplă pe partea CRIB - până la urmă, atenția lor e concentrată asupra alegerilor:
a. CRIB pierde electorat. În 1990 FSN primește 9,35 milioane voturi. Niciodată CRIB, sub toate formele sale, nu va mai ajunge măcar la 6 milioane voturi, adică două treimi din cota din 1990.
b. CRIB e forțat să se unifice. În deceniul ce urmează, CRIB înflorește: își permite să se împartă între mai multe formațiuni (PSM, PRM, PUNR, etc). După 2000 forțele CRIB se restrâng numeric (unitatea e un semn de slăbiciune, implică faptul că nu există destule resurse pentru menținerea mai multor cazemate politice CRIB și a unei false competiții partidul-1-al-CRIB-versus-partidul-2-al-CRIB).
c. CRIB pierde bătăliile electorale la care numărul votanților este înalt. Începând cu 2004 încoace, candidatul la prezidențiale care a susținut idealurile CRIB într-o mai mare măsură decât oponentul pierde.
d. În 2016 pentru a doua oară dată o forță majoritar non-CRIB intră în parlament. Spre deosebire de forțele din anii '90 care se opuneau pe baza unor tradiții pre-CRIB FDSN și altor vehicule politice ale CRIB, aceasta este conștientă într-o mai mare măsură de funcția sa de reprezentant al Revoluției.
De ce Revoluția nu generează politicieni în timp ce CRIB da? O paralelă explicativă provine din istoria SUA. În timpul Războiului Civil, Confederația sudistă - mult inferioară adversarului ca resurse sau populație, cu un model civilizațional agrar, nepotrivit pentru un conflict militar cu un Nord industrializat - a reușit să reziste cinci ani. Unul din aspectele-cheie a fost calitatea generalilor. De altfel, la academia West Point, timp de două decenii înainte de izbucnirea războiului, studenții sudiști - viitori generali - erau la vârful ierarhiei iar cei din Nord erau mult inferiori. Dar de ce avea Sudul generali mai buni? Răspunsul are de-a face cu mecanismul cererii și ofertei. Opțiunile pentru familia unui tânăr sudist erau limitate: putea să rămână pe lângă plantație, să devină militar de carieră și cam atât - economia locală nu permitea implicarea sa în alte activități. Prin comparație, în Nord un tânăr dintr-o familie cu resurse putea deveni avocat, patron, birocrat într-o companie de căi ferate, ziarist, broker la bursă, etc etc. Practic, cariera militară atrăgea disproporționat de mulți sudiști și disproporționat de puțini nordici. În mod similar, un om din Revoluție are multe cariere în față - cea politică e doar una și nu neapărat cea mai atractivă. Prin contrast, pentru oportuniștii CRIB și elitele CRIB, domeniile post-industriale sunt inaccesibile. Opțiunile de activitate profesională și economică din lumea CRIB sunt mult mai puțin numeroase - iar probabilitatea de a selecta politica este, în consecință, mai mare decât în cazul unui Revoluționar.

87. Întrebare: Migrația masivă spre vest din acest mileniu a ajutat CRIB? Sau a ajutat Revoluția?
Răspuns: CRIB a beneficiat parțial de pe urma migrației spre occident. A pierdut pentru întotdeauna mulți cetățeni care îi erau dependenți, însă a gonit de asemenea din țară mase critice pentru dezvoltarea cu mai mare rapiditate a Revoluției.
Unul din aspectele importante ale Revoluției este comprimarea, aparent artificială, a spațiului și timpului. Diaspora nu este inaccesibilă și îndepărtată precum cea a emigranții transilvăneni din SUA finalului de secol 19. Ea are capacitatea de a comunica cu cei aflați în țară și de a-i influența. Din acest punct de vedere, se poate afirma că avantajele derivate de CRIB din migrație reprezintă o iluzie.

88. Întrebare: Există și oameni în România care au o poziție diferită decât pro-CRIB sau pro-Revoluție?
Răspuns: Cu toții suntem participanți într-o măsură mai mare sau mică la schimbarea ce are loc în România. Putem să punem accentul pe teme care aparent nu au de-a face cu confruntarea între cele două stări de fapt, însă mai devreme sau mai târziu tot vom ajunge să ne poziționăm de o parte sau alta în momentele de criză.
În cele mai interesante situații din acest punct de vedere sunt următoarele două grupuri de persoane:
- persoanele tradiționaliste, creștine și eventual naționaliste care însă antipatizează CRIB ca sistem, de obicei datorită simpatiei față de modelul civilizațional din România pre-CRIB (adică modelul interbelic și antebelic);
- persoanele cu o identitate ideologică de stânga care aparțin societății post-industriale și în ochii cărora CRIB are meritul de a reduce inegalități într-o măsură mai mare decât societatea post-industrială, dar pentru care în CRIB nu există parteneri de discuție.

În majoritatea situațiilor, persoanele din aceste două grupuri și din altele sunt ostilizate de inițiativele CRIB, proactive și care le încalcă setul de valori (primul grup) sau identitatea civilizațională (al doilea grup). Cum conflictul dintre CRIB și societatea post-industrială este cel fundamental al societății românești, este extrem de dificil pentru cele două curente de gândire menționate mai sus să genereze mișcări puternice și autentice care să facă abstracție de conflict, ele ajungând să se alieze cu una sau cealaltă dintre taberele principale.
Ca exemplu, este fenomenal pentru non-români că un partid numit "social democrat" reușește să rateze cam toate temele de stânga ale lumii vestice (dar post-industriale), deseori afirmând cu impetuozitate valori conservator-tradiționaliste (dar CRIB) și nereușind să facă joncțiunea cu din ce în ce mai fertila stângă urbană (dar post-industrială). Odată ce înțelegem că PSD este probabil cel mai important exponent al CRIB în România, situația ideologică atipică a PSD devine mai clară. Disputa stânga vs dreapta nu are loc pe scena politică din România, fiind umbrită de mult mai marele război dintre CRIB și lumea post-industrială.

89. Întrebare: dacă dispare omul politic X nu-i așa că paradigma CRIB dispare și ea? Alternativ: dacă dispare omul politic Y nu-i așa că Revoluția dispare și ea?

Răspuns: Nici CRIB și nici Revoluția nu depind de o persoană. Aceste două stări de fapt sunt fenomene vaste, care influențează milioane de oameni și care depind de elemente demografice și economice. Orice sistem își găsește, mai devreme sau mai târziu, un reprezentant la vârf - chiar dacă unul mediocru.
Acestea fiind spuse, dependența prea mare a unui sistem de un om arată slăbiciunea respectivului sistem, care are dificultăți majore în a genera măcar un pachet minimal de lideri compatibili cu valorile sistemului. În acest moment - final de 2017 - nici Revoluția și nici CRIB nu sunt excesiv de dependente de o persoană anume.

90. Întrebare: se poate termina conflictul prin interzicerea PSD? Alternativ: poate CRIB obține victoria totală prin scoaterea în afara legii a ONG-urilor, prin noi modificări aduse legislației care să beneficieze partidele CRIB, etc.?

Răspuns: Într-o democrație, scena politică e utilă în sensul în care exprimă stări de spirit, valori, interese și chiar nemulțumiri ale societății (într-un sistem totalitar, acestea nu pot fi exprimate decât în mod violent, scena politică absentând; de aceea funcția de reprimare devine vitală pentru statul respectiv).
Odată ce vedem lucrurile astfel, putem înțelege că dispariția PSD nu rezolvă absolut nimic, partidul urmând să se recreeze imediat. Rețelele de extracție a banilor publici și de satisfacere a nevoilor dependenților, mercenarilor și oportuniștilor vor rămâne în continuare la suprafață. Starea de spirit, sărăcia, lipsa de oportunități și de viitor rămân intacte - doar că nu s-ar putea exprima într-o arenă politică, ceea ce ar fi mult mai grav. Starea de fapt CRIB nu dispare doar pentru că i se retează mijlocul de exprimare politic.
Aceeași afirmație e adevărată și față de Revoluție. Trecerea în underground a ONG-urilor n-ar mai permite statului să monitorizeze activitatea lor, o gravă gafă din perspectiva CRIB. Nereprezentarea Revoluției pe spectrul politic duce la decredibilizarea sa, a spectrului, în ochii Revoluționarilor, creând premisele unei prăbușiri dure și totale a CRIB, cu costuri însă majore pentru țară ca atare.

91. Întrebare: în ce măsură ar duce descentralizarea economică și administrativă a României la rezolvarea conflictului sau la o încheiere mai rapidă a acestuia?

Răspuns: coordonatele concrete ale descentralizării ar trebui detaliate pentru ca răspunsul să fie corect și rezonabil. În măsura în care înseamnă eliminarea capacității statului național de a încerca să reducă dezechilibre regionale, ar fi un dezastru. Această afirmație este, evident, temperată de faptul că niciun guvern sau vector politic nu are interesul de a rezolva în mod real dezechilibrele dintre regiuni.

92. Întrebare: Care e cel mai important fenomen care arată dimensiunea conflictului dintre Revoluție și CRIB și de care nu știu / pe care nu-l cunosc / de care n-am auzit?
Răspuns: Migrația internă va deveni povestea importantă a anilor următori. Milioane de oameni părăsesc și vor părăsi județe dominate de structuri CRIB pentru localități din România unde se găsesc locuri de muncă, chiar și plătite cu salariul minim pe economie. Da, CRIB e chiar atât de falimentar.

93. Întrebare: E CRIB conștient? Există un plan CRIB?
Răspuns: Nu. Chiar dacă ar deține resursele de inteligență necesare pentru a procesa ce se întâmplă, n-ar putea face nimic. Criza de competență în interiorul CRIB e la cote extrem de înalte. Sistemele pe care le controlează sunt atât de anchilozate încât nu pot îndeplini comenzile cele mai simple decât greșit, parțial sau prea lent sau două din trei.

94. Întrebare: Există un exemplu sau model de confruntare CRIB contra Revoluție la care să ne putem uita, ca să ne dăm seama ce trebuie făcut sau ce greșeli trebuie evitate?
Răspuns: Din nefericire, nu. România e cea mai avansată țară într-ale Revoluției din toate țările CRIB. La noi criza a ajuns la cote înalte cel mai devreme (deși Rusia se grăbește să ne prindă din urmă în acest sens).
În alte țări Revoluția post-industrială se confruntă cu alte tipuri de rezistență - nu cu CRIB. După cum scriam la punctul 5, "caracteristicile locale ale celui de-al doilea model [ = CRIB ] sunt definitorii pentru înțelegerea sa". Nu se pot compara mere cu pere, și nici CRIB cu noile evoluții de pe dreapta americană sau catolicismul polonez.

La final, sunt necesare câteva precizări sau observații care nu aveau cum să-și găsească locul mai sus dar care sunt, totuși, necesare.

95. Pe cât este de implacabilă victoria Revoluției și reducerea ariei de influență a CRIB pe termen lung, pe atât de evident trebuie să fie că, ocazional, CRIB poate înregistra victorii tactice. Antanta a câștigat primul război mondial în ciuda înfrângerilor de la Tannenberg, de pe râul Somme sau Gallipolli sau Passchendaele (fiecare soldată cu sute de mii de victime), în ciuda ieșirii din război a Serbiei, României și Rusiei și, într-un final, tocmai după cea mai mare și mai puternică ofensivă germană din tot războiul, operațiunea Michael. Victoria Revoluției post-industriale în România va fi mult mai puțin sinuoasă, dar complicații de parcurs pot exista.

Inevitabilitatea victoriei Revoluției este evidentă datorită incapacității sistemului CRIB de a bloca avansul ei. În același timp CRIB nu are nimic de pierdut. Pentru structurile CRIB nu există soluții alternative; ele se simt cu spatele la peretele istoriei. Implicit, sunt extrem de rezistente la reformă, dovedind o elasticitate de invidiat atunci când vine vorba de "rotirea" reformelor respective într-un sens opus celui dorit de inițiator.

96. Acest avantaj al CRIB este unul redutabil, setând aria de acțiune a CRIB la nivele înalte. Cu cât CRIB se simte mai amenințat cu atât măsurile luate de CRIB la adresa societății post-industriale vor fi mai dure. CRIB acționează pentru menținerea CRIB, în timp ce tabăra post-industrială nu acționează întotdeauna în sensul extinderii sale. Criza societății post-industriale în relația cu CRIB este intensă întrucât tensiunile dintre cele două modele civilizaționale sunt infinit mai mari decât cele dintre două tabere politice (ex. PSD versus oponenții săi) sau două viziuni cu privire la modelul de taxare din societate (ex. cotă unică versus impozit progresiv). Sub semnul întrebării se află elementele fundamentale precizate la începutul textului: accesul la resurse, identitatea proprie și relațiile cu ceilalți. Simplu spus, cu excepția supraviețuirii, nimic nu este mai important. Violențele fizice și în limbaj ale susținătorilor CRIB sunt în creștere exponențială, depășindu-se celălalt moment când valorile lor și stilul lor de viață erau puse sub semnul întrebării, adică 1990. Precum susținătorii lui Trump în SUA, ei sunt îngroziți de faptul că o lume se surpă, iar vârsta la care se află cei mai mulți dintre ei nu le mai permite adaptarea la o lume nouă.

97. De observat că, din 2012 încoace, protestele din România sunt din ce în ce mai mari, cooptând din ce în ce mai mulți participanți. Acest lucru denotă trei lucruri în mod simultan:
a) creșterea numărului de aderenți ai Revoluției
și
b) creșterea conștientizării de către aderenții Revoluției a importanței acesteia (nu neapărat "conștiința de clasă" de care scria Marx, dar un fenomen înrudit)
și
c) dezolarea multor aderenți ai CRIB vizavi de lipsa de performanță a sistemului pe care ei se bazează (un lucru despre care am scris și la punctul 74).

98. Mare atenție la "soluțiile" care par să suprascrie total diferențele dintre CRIB și Revoluție. Acestea fie reprezintă modalități de deghizare ale CRIB16, fie tentative de a utiliza haosul creat de conflict pentru avantaje personale.

99. În măsura în care formula "proiect de țară" mai are însemnătate pentru cineva, aceasta trebuie utilizată strict în conexiune cu ascensiunea Revoluției și prăbușirea CRIB. Practic, singurul proiect de țară viabil este reducerea costurilor pentru persoanele atașate de CRIB și înlesnirea înfloririi Revoluției. Costurile menționate în fraza anterioară nu sunt evident doar financiare, cele psihologice și simbolice primând în multe situații. Cu cât România se va găsi mai repede în situația în care Revoluția este unanim adoptată, cu atât se vor reduce mai multe tensiuni din societate. În practică, această implică definirea unor "linii roșii", de care nu se poate trece, precum și etapizarea programului de reformă, instituție CRIB cu instituție CRIB.
În absența unui asemenea proiect pacificator, Revoluția va câștiga "metru cu metru", prin confruntări acerbe și probabil dureroase cam pentru toată lumea. Bandajul trebuie scos repede, nu centimetru cu centimetru în jumătate de secol.
Salvarea CRIB este, merită precizat din nou, imposibilă. În fiecare clipă în România mai intră un computer într-o casă care n-a avut așa ceva; în fiecare clipă încă niște cetățeni români din lumea CRIB văd pentru prima dată o țară vestică; în fiecare clipă mai mor oameni care au fost formați și educați în lumea CRIB, pentru care aceasta reprezenta singurul reazăm. În fiecare zi în România mor 690 de oameni și devin adulți 400; fără a cădea în stereotipia conform căreia toți vârstnicii aparțin CRIB și toți tinerii Revoluției, este evident că atractivitatea celor două sisteme este inegal distribuită pe vârste, din motive obiective, și că sistemul CRIB e prins în menghina unei aritmetici demografice foarte dure. Cu cât se degajă mai multă energie întru obiectivul ipotetic "salvarea CRIB", cu atât mai rapidă și mai dureroasă va fi prăbușirea în josul dealului. Mecanismele de restaurare niciodată nu funcționează în istorie; ele prin nevoia lucrurilor produc modele noi. Până și CRIB-ul românesc post-1989, în ciuda absenței unei opoziții civilizaționale majore, a trebuit să facă concesii numeroase: multipartidism, acceptarea proprietății private și apoi chiar a existenței Revoluției ("tigrul în lesă"). Natura găsește întotdeauna o cale. De exemplu, incapacitatea CRIB de a dezvolta autostrăzi sau de a menține CFR la standardele de acum 120 de ani a generat un imens trafic aerian low cost. Post-industrialul este un talaz a cărei acțiune lasă de fiecare dată CRIB mai slăbit.

100. E ușor să fim prinși în evenimentele unei zile sau unei săptămâni. Forțele istoriei acționează la alt nivel, invizibil dar omniprezent, fără răgaz. Trebuie să ne ridicăm ochii și să ne dăm seama că ne așteaptă niște ani dificili pentru noi ca societate, dar că după ieșirea din furtună situația va cunoaște o îmbunătățire substanțială. În 1990 CRIB era tot. În 2000 domina în mod evident. În 2010 a prins un salt util datorită crizei economice, care i-a dat o nouă viață. Acum e deja o umbră a ce-a fost. Va pleca. Dar România va fi bine.


1 http://data.worldbank.org/indicator/SP.RUR.TOTL.ZS?end=2015&start=1989
2 Anti-eroul este tipologia principală de personaj a literaturii post-industriale. Supus greșelii și măcinat de dubii, lipsit de atribute eroice, anti-eroul este un personaj cu care se poate identifica oricare membru al audienței. Spre deosebire de eroi (exemple ideale; emoția publicului: admirație), anti-eroul este un caz concret ce stârnește empatie.
3 Tabelul AMG110T, secțiunea TEMPO a www.insse.ro.
4 Aceste domenii implică activitate industrială (ex. manoperă, muncă de întreținere și reparații) dar și post-industrială (managerierea sistemelor informatice de la nivel macro și birocrația sistemelor). Pentru a evita dubiile și semnele de întrebare, am ales în mod intenționat să plasez aceste domenii în sectorul economic secundar. Pe o definiție clasică, aceste domenii intră în categoria serviciilor (sectorul economic terțiar), ceea ce ar întări teza principală a textului, și anume extinderea rapidă a Revoluției în România.
5 Din perspectiva CAEN: IT, turism, intermedieri financiare și asigurări, servicii administrative oferite de firme private, cultură, activități profesionale și intelectuale din mediul privat, alte activități non-industriale, non-extractive și non-agricole.
6 Aceste domenii implică activitate industrială (ex. manoperă, muncă de întreținere și reparații) dar și post-industrială (managerierea sistemelor informatice de la nivel macro și birocrația sistemelor). Pentru a evita dubiile și semnele de întrebare, am ales în mod intenționat să plasez aceste domenii în sectorul economic secundar. Pe o definiție clasică, aceste domenii intră în categoria serviciilor (sectorul economic terțiar), ceea ce ar întări teza principală a textului, și anume extinderea rapidă a Revoluției.
7 Din perspectiva CAEN: IT, turism, intermedieri financiare și asigurări, servicii administrative oferite de firme private, cultură, activități profesionale și intelectuale din mediul privat, alte activități non-industriale, non-extractive și non-agricole.
8 Burean, Toma, și Gabriel Bădescu. 2014. "Voices of discontent: Student protest participation in Romania." Communist and Post-Communist Studies 47(3):385-97.
9 http://www.mediafax.ro/economic/studiu-apartamentele-din-cluj-au-devenit-cele-mai-scumpe-din-tara-14704534
10 Un exemplu de limbă de lemn CRIB.
11 Aria albastră din graficul de la acest link: http://sociollogica.blogspot.ro/2016/10/psd-si-cei-mai-saraci-dintre-romani.html
12 IRES, profilul votanților la turul doi al alegerilor prezidențiale din 2014, disponibil la www.ires.com.ro/uploads/articole/ires_profilul-votantilor-la-alegerile-prezidentiale-2014_tur-2.pdf, accesat pe data de 13 februarie 2017.
13 România este constant printre ultimele trei țări din Uniunea Europeană în planul cheltuielilor cu asistența socială. Sursa: http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/File:Expenditure_on_social_protection,_2003%E2%80%9313_(%25_of_GDP)_YB16.png, fișier accesat pe data de 13 februarie 2017.
14 Ion Iliescu, Fragmente de viață și istorie trăită, Ed. Litera, 2011.
15 Miron Mitrea, Campanii electorale 1996-2014, p.108.
16 Revoluția nu se deghizează - domină, e în creștere și deci nu are nevoie să se ascundă.