Faceți căutări pe acest blog

marți, 17 ianuarie 2012

De ce şi cum comasarea va ajuta PDL. Cifre concrete

Textul de mai jos a fost scris *înainte* de proteste. El ar trebui să fie tratat separat de acestea.

S-a discutat mult, dar nu foarte concret, despre ce înseamnă comasarea din punct de vedere electoral. Hai să încercăm să măsurăm lucrurile.

România are, conform estimării mele, 15 milioane de locuitori cu vârsta peste 18 ani. Acest număr exclude pe cei care au migrat, cei sub 18 ani (care nu au dreptul să voteze) şi sporul natural negativ de la ultimele estimări INS şi până acum. România poate fi împărţită în trei părţi inegale:

A) România urbană de provincie. Primele 50 de oraşe ca populaţie, cu excepţia Bucureştiului. În această bucată de Românie se află 4,4 milioane de votanţi posibili.

Situaţia în aceste 49 de oraşe arată astfel:

USL - 23 primari
PDL - 18 primari (printre care Apostu şi Scripcaru, situaţii speciale).
UNPR - 3 primari (Craiova, Deva, Râmnicu Vâlcea).
UDMR - 2 primari.
Independenţi: 3 primari (Timişoara, Sibiu, Reşiţa).

Distribuţia locuitorilor cu drept de vot pe baza identităţii politice a primarilor lor arată astfel:

USL 45,7% (în aceste localităţi se află 1,76 milioane voturi)
PDL 35,2% (1,53 milioane voturi)
UNPR 7,4% (330 mii voturi)
... şi restul la alte partide.

B) România 2: Bucureşti - 1,9 milioane votanţi posibili.

Cu privire la Bucureşti există sondaje speciale care vor fi folosite în locul metodologiei de mai sus.

C) România satelor şi oraşelor mici ... aka România reală... România numeroasă... România care vine la vot... 8,7 milioane de votanţi posibili, aflaţi în oraşe mici şi în mediul rural.

După alegerile locale din 2008 lucrurile stăteau în felul următor:
Dintr-un total de 3124 de primării...

...1864 au fost cîştigate de primari ai partidelor aflate acum în USL (PNL, PSD şi PC), adică 59,66% din total...
... PDL a câştigat 888 de primării (28,42% din total)...
... iar restul de 372 s-au dus în alte părţi, în special UDMR.

Din nefericire, nu există o statistică cu numărul de primari care sunt acum într-un partid sau altul. UNPR susţine că are 300 de primari, dar am dubii. Cred că următoarea distribuţie este fair, pe baza datelor pe care le avem la dispoziţie:

USL - aproximativ 1350 de primari - aproximativ 3,76 milioane voturi se află în aceste localităţi (43,2% din totalul celor din "România satelor şi oraşelor mici")
PDL - aproximativ 1200 de primari - aproximativ 3,34 milioane voturi (38,3%)
UNPR - aproximativ 200 de primari - aproximativ 556 mii voturi posibile (6,3%)

Dacă privim toate datele de mai sus prin prisma prezenţei la vot - mai mare în rural, mai mică în urban, dar incontestabil mărită peste tot datorită comasării alegerilor, putem ajunge la următoarele concluzii şi idei:

1. Pe o prezenţă exact precum în 2008 la alegerile locale (56% în sate şi oraşe mici, 45% în oraşele mari din provincie), PDL ar putea obţine din localităţile aflate sub apanajul primarilor săi:

1,87 milioane voturi în sate şi oraşe mici...
... 688 mii voturi în oraşele mari din provincie...
... 339 mii voturi în Bucureşti (pe baza analizei unor sondaje recente, analiză care ar ocupa mult spaţiu)...
adică 2,9 milioane voturi potenţiale.

"2,9 milioane" nu înseamnă nimic dacă nu ştim câţi oameni votează.

Potrivit valorilor pt. prezenţa la vot de la localele din 2008, dacă ele s-ar repeta acum în 2012, ar vota...
... 2 milioane din România marilor oraşe de provincie
... 589 de mii de bucureşteni
... 4,9 milioane din România satelor şi oraşelor mici
Pentru un total de 7,5 milioane.
2,9 milioane din 7,5 milioane = 38,6%.
DAR: PDL va pierde din voturile de mai sus, pentru că nu toată lumea din Cluj - de exemplu - va vota PDL. În plus, cetăţeni din oraşe cu primari USL pot - şi vor - vota la parlamentare cu PDL. Întrebarea este: cât va pierde PDL? Liderii partidului deja ştiu: un sfert, adică 8,6% în termeni absoluţi.

În clipa de faţă PDL se află în jurul lui 20%. Partidul şi-a fructificat jumătate din potenţialul pe care i-l acordă primarii, în combinaţie cu susţinătorii din alte oraşe. Implicit şi procentul va fi mai mare dacă intenţia de vot pentru PDL creşte.

Comasarea alegerilor are rolul de a mări cât mai mult procentul PDL spre 38,6%. Iată de ce:
Comasarea alegerilor îi obligă pe sutele de primari PDL să se mobilizeze pentru a-şi salva scaunele. Mobilizare de care partidul nu putea fi sigur în cazul unui scenariu tradiţional (locale-iunie; parlamentare-noiembrie).
În toate cele trei "Românii", procentul de locuitori aflaţi sub jurisdicţia respectivilor primari este superior intenţiei de vot pentru PDL la nivel de ţară (ex. 38% la România satelor şi oraşelor mici).
Aceşti oameni sunt atraşi la vot de faptul că sunt alegeri locale - care au prezenţă mai mare decât parlamentarele. Primarii vor face campanie pentru parlamentari - fără să-şi dea seama.

Iată o metaforă care sper să facă lucrurile extrem de clare:

Ai 20 de lei. Vrei să ai mai mulţi. Azi! Până la miezul nopţii. Dar nimeni din cartier nu vrea să-ţi dea bani. Toată lumea e de părere că 20 de lei meriţi să ai în buzunar şi nimic mai mult. Punct.
Vorbeşti cu un văr. La el în bloc sunt trei scări. Schema care-ţi vine în minte e simplă: te duci în fiecare din cele trei scări de bloc şi baţi la uşi. Explici că eşti rudă cu vărul. Pe baza reputaţiei vărului tău, locatarii îşi vor schimba părerea despre tine - în special asupra a câţi bani meriţi să ai. Dacă îi rogi frumos şi le dai o sticlă de ulei sau o promisiune că le va fi mai bine, le vei lua banii.
Aşa că te duci la scara A. Baţi din uşă în uşă. Iei bani. Nu toată lumea răspunde. Unii îţi iau cu forţa din banii pe care deja i-ai strâns. Alţii rămân convinşi că nu meriţi niciun ban în plus, deşi au o părere bună despre vărul tău. Te duci la scara B. Nu merge liftul. Iarăşi baţi din uşă în uşă. Bani - iei, pierzi. Idem la scara C.
La sfârşit, mulţumit, numeri. Ai mai mulţi bani decât aveai când ai început. Zâmbind, te gândeşti ce s-ar fi întâmplat dacă nu foloseai reputaţia vărului tău. Nu-ţi răspundea nimeni. Şi nu strângeai nici un ban în plus.

Explicaţie:
"Tu" = PDL.
Banii = % voturi.
cei 20 de lei în plus de care nimeni nu vrea să-ţi dea nimic = intenţia de vot pentru PDL la parlamentare
Vărul = Primarii PDL.
Scările de bloc = Localităţile din cele 3 "Românii" în care există primari PDL.
Locuitorii din scările de bloc = votanţii din localităţile cu primari PDL.
Cei care-ţi iau banii din mână = oraşe cu primari PDL dar cu votanţi mulţi "pe linie" pentru USL (adică şi la locale şi la parlamentare).
Cei care rămân convinşi că nu meriţi niciun ban în plus, deşi au o părere bună despre vărul tău = oameni care locuiesc în localităţi cu primar PDL, îl vor vota pe acesta la locale dar nu vor ştampila "PDL" pe buletinul de vot pentru alegerile parlamentare.
A folosi reputaţia vărului = a comasa alegerile.

Lăsând metaforele la o parte, schema are multe vulnerabilităţi. Ea se bazează pe două axiome:
1. Românii îşi vor menţine primarii actuali în cea mai mare parte a localităţilor. 
Comentariu: nu suntem S.U.A., acolo unde senatori şi congressmeni îşi menţin locurile în Congres pentru 25-30 de ani, scrutin după scrutin. Dar PDL are fondurile guvernamentale pe mână pentru a putea face minuni (acolo unde e cazul).


2. Românii votează "pe linie": dacă vor vota pentru primarul PDL, vor vota după aceea pentru PDL pe buletinul de vot pentru consiliul local, apoi pe cel pentru Senat, apoi..
Acest efect psihologic există: se cheamă "efect de listă".
Dar dacă românii pot distinge între a vota pe primar şi a vota partidul? Să zicem că avem un om care vrea să voteze pentru primarul care e actualmente în funcţie (PDL) dar cu USL la parlamentare. Va putea fi el păcălit să voteze PDL peste tot?
Şi acum o problemă cu aplicarea axiomei: şi dacă votantul alege întâi să se uite la buletinul de vot pentru Camera Deputaţilor? Atunci "efectul de listă" s-ar putea întoarce împotriva PDL.


În mai puţin de un an vom vedea cât de mult adevăr există în aceste axiome. Dacă ele funcţionează, impresia de fraudă va fi puternică (imaginează-ţi un PDL care obţine în toate sondajele 24-25% şi ia la alegeri 32%. Cine se va gândi atunci la "efectul de listă"?)

3 comentarii:

  1. Scenariul acesta ia în considerare doar un singur efect al comasării, şi anume transferul de la primari către partid. Dar există şi efectul invers, al transferului de imagine negativă de la partid la primar. Plus, transferul de imagine de la Traian Băsescu la PD şi implicit către primari (nici eu nu iau în discuţie protestele de stradă, doar situaţia de dinainte). Dacă ne uităm în trecut, PSD a fost partidul care a "stăpânit" România rurală fără ca asta să-l ajute foarte mult.
    Mulţi dintre primari au fost cvasiindependenţi, în sensul că au candidat ascunzând însemnele de partid (remember, verdele e noul portocaliu). Prin comasare vor fi nevoiţi să-şi asume identitatea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Într-adevăr. A trebuit să scurtez postarea ca să fie lizibilă, dar în partea pe care am lăsat-o pentru altă dată făceam lista oraşelor cu primari PDL care ar putea fi "măturaţi" de o victorie a USL. Lista e lungă.

    RăspundețiȘtergere
  3. ...1864 au fost cîştigate de primari ai partidelor aflate acum în USL (PNL, PSD şi PC), adică 59,66% din total...
    ... PDL a câştigat 888 de primării (28,42% din total)...
    ... iar restul de 372 s-au dus în alte părţi, în special UDMR.

    USL - aproximativ 1350 de primari - aproximativ 3,76 milioane voturi se află în aceste localităţi (43,2% din totalul celor din "România satelor şi oraşelor mici")
    PDL - aproximativ 1200 de primari - aproximativ 3,34 milioane voturi (38,3%)
    UNPR - aproximativ 200 de primari - aproximativ 556 mii voturi posibile (6,3%)

    Cred ca nu este deloc fair estimarea. Si de aici tot esafodajul.

    RăspundețiȘtergere

Arhivă blog